Categorii
Piața internă

Munca remote ar putea îmbunătăți rata natalității din România

România are o rată a natalității dezastroasă și o legislație a muncii care descurajează tinerii să devină părinți. Dezvoltarea muncii remote și o legislație mai permisivă ar putea determina o creștere a ratei natalității și ar oferi României perspective mult mai bune de dezvoltare.

Rata natalității din România este atât de scăzută încât prognozele pe termen mediu și lung prevăd o scădere a populației cu câteva milioane de locuitori. Populația scade pe cale naturală, fără să mai ținem cont și de emigrație, cu circa 70.000 de locuitori pe an. Explicația principală pentru rata extrem de scăzută este economică. Creșterea unui copil este mai costisitoare decât acum 10 sau 20 de ani și, în plus, pe fondul majorării veniturilor salariale, costul de oportunitate al renunțării la muncă este extrem de ridicat. Statul nu are cum să controleze costul creșterii copiilor dar poate forța scăderea costului de oportunitate.

Adoptarea pe scară largă a muncii remote și flexibilizarea legislației muncii ar putea impulsiona rata natalității din România. Ar fi suficient ca statul să flexibilizeze legislația muncii și să le permită părinților aflați în concedii de creștere a copiilor să beneficieze de indemnizațiile specifice și dacă se întorc mai repede în activitate. Ar trebui deci să fie permisă păstrarea indemnizației măcar pentru contractele remote cu normă parțială.

În prezent, păstrarea indemnizației nu este posibilă pentru părinții care își doresc să lucreze. Legislația actuală prevede că părintele care se întoarce mai repede în activitate, cu cel puțin 60 de zile înainte de finalizarea celor doi ani de concediu de creștere a copilului, beneficiază de un stimulent lunar de inserție de 50% din valoarea indemnizației. O sumă de bani care este derizorie pentru salariații bine remunerați. O flexibilizare a legislației actuale, în sensul permiterii combinării indemnizației de creștere a copilului cu contractele cu normă parțială, ar facilita majorarea numărului de salariați și ar îmbunătăți colectarea de taxe și contribuții sociale de către autoritățile publice. În plus, salariații ar putea să rămână conectați la domeniul lor și și-ar continua progresul în carieră, pentru că nu ar mai avea pauze așa de mari în activitate și productivitatea lor nu ar mai suferi la fel de mult.

Veniturile părinților sunt afectate semnificativ de intrarea în concediul de creștere al copilului. Chiar dacă părintele care decide să intre în concediu va beneficia de o indemnizație egală cu 85% din media ultimelor 12 luni a veniturilor nete asimilate salariilor (deci fără prime de Crăciun, Paști, vouchere de vacanță sau de hrană), scăderea reală este mai mare.  Piața este atât de dinamică și evoluează atât de repede încât chiar și o pauză de câteva luni obligă candidații să-și ajusteze așteptările salariale. 85% din media veniturilor nete pare o sumă atractivă, dar dacă o analizăm din punctul de vedere al pauzei în carieră pierderea suportată este mai mare de 15%. În primul rând, părintele pierde șansa să avanseze și să obțină creșteri salariale. În al doilea rând, după o pauză de circa doi ani, acestuia îi va fi dificil să se întoarcă pe poziția pe care a deținut-o inițial sau pe una echivalentă. . În plus, începând cu perioada sarcinii, multe firme abuzează de poziția lor și nu le mai majorează salariile angajatelor. Decidenții din aceste firme știu că salariatele nu pot risca să-și schimbe locul de muncă înainte de a intra în concedii și profită de scăderea mobilității lor pe piață.

Mulți părinți aflați în concedii de creștere a copiilor ar fi dispuși să renunțe la o parte din indemnizație  dacă ar avea posibilitatea să lucreze cu normă parțială. De exemplu, pentru părinții care decid să se întoarcă în câmpul muncii s-ar putea aplica un procent de 65-75% și nu de 85%. Cu salariul pentru norma parțială aceștia ar putea câștiga suficient de bine pentru a-și asigura un nivel mulțumitor al veniturilor. Statul ar câștiga pentru că ar plăti o indemnizație mai scăzută și pentru că ar încasa mai multe taxe și contribuții aferente salariilor.

Posibilitatea de a muncii remote și de a încasa o parte a indemnizației ar încuraja mulți părinți să se angajeze cu normă parțială pentru că așa ar avea perspectiva să-și păstreze un nivel al veniturilor mai apropiat de standardul lor de viață. Poate că având un copil mic în casă nu și-ar permite să aloce muncii patru ore consecutive, dar în decursul unei zile probabil că ar găsi timpul necesar pentru a-și îndeplini sarcinile de serviciu.

România este o țară cu o rată a natalității care nu permite înlocuirea populației și, cu toate acestea, are o legislație care îi descurajează pe tineri să devină părinți. În plus, aceeași țară se află într-o criză permanentă a forței de muncă. Este de neînțeles de ce legislația din România permite pensionarilor să lucreze și să-și combine pensia cu salariul, dar nu le permite părinților aflați în concedii de creștere a copiilor să lucreze. Cei mai mulți din acești părinți vor să lucreze în mediul privat și nu ar pune presiune pe bugetul public ci ar contribui la creșterea încasărilor statului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.