Efectele indexării salariilor cu rata inflației sunt diferite de așteptările celor care le propun. În principiu, cei care le solicită privesc problema într-o manieră statică și simplistă. Simplu spus, ei consideră că majorarea veniturilor cu 10% poate rezolva problema unei rate a inflației echivalente. Răspunsul la această problemă este însă mai complicat decât am fi tentați să credem.
Degradarea puterii de cumpărare a banilor este aproape continuă, un efect invers fiind înregistrat doar în perioadele de deflație. Deflația este însă un fenomen atât de rar încât, la nivel general, impactul asupra puterii de cumpărare este nesemnificativ și de scurtă durată. Rata inflației surprinde însă creșterea prețurilor din ultimul an de zile. Indicatorul care circulă public nu ține cont de inflația mai veche de un an de zile.
Multe voci publice vorbesc despre necesitatea ajustării salariilor cu rata inflației. Această propunere nu poate rezolva problemele economiei. În primul rând, puterea de cumpărare a veniturilor s-a degradat într-o măsură mai mare decât rata inflației, care surprinde doar creșterile de prețuri din ultimul an. În al doilea rând, economia reală nu operează cu foarte multe variabile constante. O creștere de prețuri de 15% nu poate fi transferată automat în majorări salariale similare. În al treilea rând, rata inflației este un indice care surprinde impactul creșterii diferențiate a prețurilor bunurilor dintr-un coș de consum.
Creșterea de prețuri nu lasă loc de majorări salariale
Când o firmă majorează prețurile produselor fără o creștere proporțională a salariilor, există motive pentru acest lucru. Scumpirile materiilor prime, a energiei, a costurilor de transport și alți factori determină firma să majoreze prețurile. Ideea că o firmă care majorează prețurile cu 15% are spațiu pentru creșteri salariale corespondente este una extrem de optimistă.
Asumpția celor care solicită majorări salariale este că firmele execută creșteri proporționale ale modelului de producție, cu păstrarea structurii costurilor. Adică, atunci când majorează prețurile fără a urca și nivelul salariilor, acestea își cresc marjele de profit. Altfel spus, firma ar putea majora salariile, fără ca această mutare să afecteze prețurile. Realitatea este însă că majorările salariale impuse din exterior vor crea noi presiuni inflaționiste. Producătorii vor lua în considerare aceste costuri noi și le vor distribui în prețuri.
Rata inflației nu are la bază creșteri uniforme de prețuri
Rata inflației este calculată pe baza unui coș de consum statistic, format dintr-o diversitate de produse și servicii. Aceste bunuri au ponderi diferite în cadrul coșului și un impact diferit asupra indicatorului. Creșterea prețului unui singur bun din coș poate determina majorarea ratei inflației. Astfel, chiar dacă prețurile celorlalte bunuri nu se modifică, se înregistrează o anumită rată a inflației. De exemplu, să ne imaginăm un coș în care există un produs cu pondere de 10% și creștere a prețului de 20%. Această creștere va genera o rată a inflației de 2%, chiar și când prețurile celorlalte produse din coș rămân identice.
Prețurile bunurilor dintr-un coș de consum cresc sau scad și media calculată pe baza acestora ne oferă o imagine imprecisă a situației de pe piață. Oamenii care nu folosesc produsele inflaționiste își vor conserva mai bine puterea de cumpărare, ceilalți vor fi afectați într-o măsură mai mare. Creșterea salariilor minime legale, cu această rată a inflației, va avea efecte diferite de cele anticipate. Guvernul încearcă să restabilească puterea de cumpărare, dar determină majorarea costurilor de producție.
Este posibil să ajustăm salariile cu inflația?
Statistic și legal este posibilă efectuarea unei majorări rigide de salarii la nivelul economiei. Efectele nu vor fi însă cele scontate. Să analizăm exemplul anterior, cu un coș de consum în care a crescut prețul unui singur produs. Creșterea de preț este reflectară în rata inflației doar proporțional cu ponderea acestui bun. Să ne imaginăm că prețul bunului se majorează cu 20% și acesta are o pondere de 10% în coșul de consum. Dacă prețul celorlalte produse rămâne constant, se va înregistra o rată a inflației de 2%. Impunerea legislativă a majorării salariilor cu 2% (proporțional cu rata inflației) nu rezolvă problemele salariaților.
Produsul în cauză este cu 20% mai scump, deci creșterea cu 2% a salariilor nu le permite să cumpere la fel de multe unități ca în urmă cu un an de zile. Pe termen extrem de scurt, celelalte produse din coșul de consum vor fi relativ mai ieftine și indivizii ar putea avea senzația unei creșteri a puterii de cumpărare. Ulterior, producătorii vor încorpora creșterile salariale în prețuri și aceste bunuri se vor scumpi, creând noi presiuni inflaționiste. Și majorarea salarială cu 2% se va dovedi insuficientă pentru revenirea la nivelul anterior al consumului.
Efectele indexării salariilor cu rata inflației
Cei care solicită creșterea salariilor cu rata inflației își imaginează că puterea de cumpărare poate fi recuperată. Slabe șanse însă, pentru că piața nu funcționează în felul acesta. Economia este extrem de complexă și orice schimbare produsă la nivelul macro are efecte care sunt transmise în toate direcțiile. Orice indexare de salarii duce la mai multă inflație.
Indivizii au coșuri de consum formate din bunuri diferite, în ponderi care le satisfac nevoile. În principiu, pentru fiecare individ sau gospodărie ar putea fi calculată o rată a inflației specifică, diferită de cea medie, oficială. O creștere a salariilor care urmează media oficială, nu le va reda puterea de cumpărare multor indivizi.
