Scăderea populației active nu este încă problematică în România, deși unele publicații au început să plângă de mila viitorilor pensionari. În realitate, din punct de vedere al raportului pensionari/salariați, România este în cea mai bună poziție din ultimii 25 de ani.
Recensământul ne oferă informații statice, care nu redau imaginea corectă a economiei. Conform recensământului din 2011 populația activă era de 9,868 milioane persoane și cea ocupată de 9,138 milioane. Datele provizorii ale ultimului recensământ ne prezintă o Românie cu o populație activă de 8,185 milioane persoane și una ocupată de 7,689 milioane persoane. Dacă ne-am limita strict la aceste date, ar trebui să fim extrem de îngrijorați. Scăderea populației ocupate cu 1,5 milioane în circa 10 ani este enormă și un semnal de alarmă.
Situația nu este însă atât de gravă pe cât pare. În cadrul populației ocupate nu intră doar salariații, ci și alte categorii, cum ar fi persoanele care practică agricultura de subzistență. Ele muncesc în agricultură, dar nu sunt angajate cu carte de muncă. Recensământul agricol din 2020 a raportat scăderea numărului de ferme cu 1 milion de unități. În mare parte au dispărut ferme de subzistență în care lucrau familii întregi, adică gospodării formate din cel puțin 2-3 persoane. De asemenea, restul fermelor au trecut prin procese parțiale de tehnologizare și automatizare și numărul de salariați per hectar s-a redus. Probabil, o parte a acestora s-a pensionat, unii s-au angajat în alte industrii și sute de mii au plecat la muncă în afară. Este suficient să ne limităm la acești doi factori pentru a înțelege amploarea reducerii populației active și a celei ocupate.
Numărul de salariați cu contract de muncă a crescut
De fapt, scăderea numărului de persoane ocupate în activități de subzistență este o veste excepțională pentru economia noastră. În loc să ne plângem, ar trebui să sărbătorim progresul. Să ne uităm la alte date ale Institutului Național de Statistică. Dacă răsfoim arhiva buletinelor statistice lunare, aflăm că în octombrie 2011 în România existau 4 201 200 salariați cu contract de muncă. În octombrie 2022, se raportau 5 080 800 salariați cu contract de muncă. În 11 ani, numărul de angajați cu contract a crescut cu aproape 21%. Aceste estimări INS nu sunt perfecte, dar, chiar și așa, datele ne arată că România a evoluat în direcția bună.
De asemenea, din aceleași rapoarte, aflăm că în trimestrul 3 al anului 2011 exista un număr mediu de 4,739 milioane pensionari, iar în trimestrul similar din 2022, doar 4,603 milioane pensionari. Procentual vorbim de o scădere cu 2,87% care este impresionantă pentru că, între timp, speranța de viață din România a crescut. Reducerea acestui indicator poate fi explicată prin creșterea vârstei de pensionare.
Acest indicator este important pentru că surprinde o reducere a raportului dintre pensionari și salariați. În octombrie 2011, în România existau aproape 1,13 pensionari/salariat. În octombrie 2022, raportul a fost de 0,91 pensionari/salariat. Îmbunătățirea indicatorului contrastează cu imaginea apocaliptică prezentată de către presă în ultimele zile.
Pensionarea decrețeilor ar putea crea un punct de inflexiune
Decretul din 1966, care a interzis avortul, a început să-și facă simțite efectele în 1967, deci acum 55 de ani. Statistic, generația decrețeilor este cea mai numeroasă din România. În cel mult 10 ani, ei vor începe să se pensioneze și efectul va fi resimțit din plin de economie. Tendința din ultimii ani, de scădere a numărului de pensionari, se va inversa și funcționarea sistemului de pensii va deveni o provocare.
Chiar și în privința decrețeilor există factori pe care nu îi luăm în calcul în mod curent. De exemplu, în timpul prăbușirii economiei românești, în anii 1990 și primii ani de după 2000, decrețeii erau tineri. O mare parte dintre ei au emigrat și și-au construit cariere în vestul Europei. Până la plecare, aceștia au contribuit în sistemul românesc de pensii și, ulterior, în cel al țării de adopție. Ei au cotizat doar câțiva ani în România și pensionarea lor nu va pune presiune pe sistemul de pensii. În plus, dacă se vor întoarce în țară, aceștia ar putea impulsiona consumul intern cu pensiile lor occidentale.
Chiar și așa, nu trebuie să fim extrem de îngrijorați pentru ce se va întâmpla în zece ani. Firmele vor continua să se automatizeze și productivitatea salariaților va crește. De asemenea, utilizarea de forță de muncă din țările non-UE a devenit ceva uzual și, cu siguranță, deficitul de forță de muncă va fi compensat cu angajați din alte părți ale lumii.
