România nu măsoară corect rata șomajului și, din această cauză, piața muncii pare mai solidă decât este în realitate. Aceste date statistice prezintă România drept o țară care stă mai bine ca unele state din Uniunea Europeană și ca media grupării.
Conform Institutului Național de Statistică, rata șomajului în forma ajustată sezonier a fost de 5,4%, în scădere cu 0,1% față de iulie 2023. Trendul ratei șomajului este unul de scădere. Singurele excepții notabile s-au înregistrat în perioada pandemiei. Numărul șomerilor a ajuns la 446,6 mii persoane, în scădere față de iulie când s-au înregistrat 455,4 mii persoane și august 2022, când numărul a ajuns la 448,9 mii persoane.
În același timp, avem o rată de ocupare de 68,7% pentru populația între 20 și 64 de ani și o populație activă de 8,13 milioane. Populația totală oficială este de 19 milioane, deci este clar că o mare parte a celor care sunt apți de muncă și își caută joburi nu sunt prinși în statisticile oficiale. Milioane de persoane apte de muncă din România nu sunt luate în calcul la numărarea șomerilor, populației ocupate și a celei active.
Poate că sunt mulți care nu vor să lucreze în mod legal, dar este evident că undeva există o problemă. Intuim că aceasta se explică parțial prin legislația care guvernează piața muncii.
Demisia lasă salariații fără drepturi
Legislația muncii din România descurajează o parte din persoanele fără loc de muncă să se înregistreze în evidențele AJOFM. Acest lucru generează o deformare a statisticii. De exemplu, persoanele care își dau demisia dintr-un loc de muncă nu au dreptul la indemnizație de șomaj. Demisionarii se pot înscrie ca șomeri fără indemnizație, dar marea majoritate nu se obosesc să o facă. Statutul de șomer fără indemnizație nu le aduce nici un avantaj real și ei își caută joburi în afara statisticii oficiale. Desigur, după ce își găsesc un job, aceștia își înregistrează contractul de muncă în cadrul ANOFM, dar în toată perioada de căutare ei lipsesc din statistică.
De asemenea, chiar și unele persoane concediate nu se înscriu în evidențele agențiilor de șomaj. Acestea au încredere în capacitatea lor de a-și găsi rapid locuri de muncă și evită birocrația specifică înscrierii în evidențele de șomaj. La această decizie contribuie și valoarea extrem de scăzută a indemnizației, calculată pe baza Indicelui Social de Referință (ISR). În 2023, acesta este de doar 375 de lei. De obicei, indemnizația de șomaj este mai scăzută decât un salariu minim pentru un contract cu normă parțială. Este evident că statul forțează șomerii să se întoarcă rapid pe piața muncii.
Firmele conving salariații să-și dea demisia
Firmele din România nu pot să-și concedieze angajații cu ușurință, dacă aceștia își îndeplinesc sarcinile de serviciu. Pentru a da afară un angajat mediocru, o firmă trebuie să justifice decizia și să elimine poziția asociată din organigramă. Desființarea pozițiilor din organigrame vine însoțită de obligația de a nu le reînființa timp de doi ani. Problema este că, o organizație are cei mai mulți angajați în specializarea ei. Desființarea unei poziții fundamentale pentru activitate ar putea genera probleme pe termen lung. Este de înțeles de ce firmele ezită să concedieze salariați. Când vor să își reducă schema de personal, cele mai multe firme îi conving pe salariați să demisioneze. Unele dintre ele le oferă salarii compensatorii, în timp ce altele se limitează să îi preseze pe angajați. Evident, majoritatea salariaților care demisionează nu mai sunt prinși în statisticile privind rata șomajului.
Ce soluții există?
Este evident că România ar trebui să-și îmbunătățească legislația. De asemenea, ar trebui luate măsuri pentru combaterea abuzurilor la adresa salariaților și angajatorilor. Până atunci însă, statistica ar putea fi îmbunătățită printr-o mai bună colaborare instituțională. La diversele instituții publice există date privind persoanele înscrise în sistemul public de învățământ, absolvenți, angajați, persoane concediate, indivizi plecați din țară, decedați etc. Prin colaborare și folosirea la comun a acestor date s-ar putea estima o rată a șomajului alternativă. Cu siguranță aceasta ar fi mai realistă decât indicatorii care ne sunt prezentați acum.
O altă soluție ar fi ca ANOFM să realizeze o platformă intuitivă pentru piața muncii, în care persoanele fără ocupație să se poată înscrie cu ușurință, fără vizite la birourile fizice ale instituției. Pe aceasta ar trebui să se poată înscrie agenții cererii și ai ofertei de forță de muncă. O democratizare a pieței muncii ar duce la o dinamizare și o îmbunătățire a fiabilității statistice.