Noua Școală de la Cambridge (The New Cambridge School) se referă la teoria economică dezvoltată în anii 1950 și 1960 la universitatea cu același nume. Aceasta a fost numită „noua” pentru a fi deosebită de cea inițială, asociată cu Alfred Marshall și discipolii săi. Această școală este una în tradiție neo-keynesiană. Dintre economiștii de top care au activat în Noua Școală de la Cambridge îi putem menționa pe Richard Kahn, Joan Robinson, Nicholas Kaldor, Maurice Dobb, Richard Goodwin etc. Contribuții notabile ale acestei școli, la teoria economică, sunt:
- teoria multiplicatorului;
- cheltuieli autonome;
- economia concurenței imperfecte;
- relația dintre cererea efectivă și capacitatea de producție;
- o teorie a distribuției veniturilor;
- etc.
