Modificările fiscale din Ordonanța Trenuleț evidențiază problema fundamentală a antreprenoriatului românesc: mulți oameni de afaceri nu înțeleg cum funcționează o firmă. Ei nu sunt capabili să facă diferența între taxele care sunt nocive pentru afacerile lor și cele ale căror efecte pot fi atenuate.
De fiecare dată când se majorează o taxă pe capital, antreprenorii din România încep să vocifereze că: „Statul omoară mediul de business”. Când se discută despre impozitarea muncii nu întâlnim același nivel de revoltă. Antreprenorii par capabili să se disocieze total de angajații lor. Problema impozitării muncii este lăsată pe seama sindicatelor, dar acestea sunt interesate strict de creșterea veniturilor nete. Și au dreptate să fie concentrate pe veniturile nete, pentru că nu sindicatele plătesc taxele pe muncă.
Antreprenorii se pot minți că nici ei nu le plătesc, că se achită din salariile brute de către salariați. Salariile brute reprezintă costuri pentru antreprenori și faptul că aceștia nu realizează că impozitarea muncii le crește costurile este o problemă majoră.
Antreprenorii ar trebui să ceară reducerea taxării muncii
Organizațiile de IMM-uri și patronatele sunt mai degrabă tăcute atunci când vine vorba de taxarea muncii. Aceste comportamente sunt extrem de ciudate. Impozitele pe muncă și contribuțiile sociale au un impact mult mai mare asupra dezvoltării unei companii decât orice taxă pe capital. Cu toate acestea, antreprenorii tac și când este vorba de nivelul extrem de ridicat al acestora și atunci când se discută majorări.
Un antreprenor rațional ar trebui să prefere un sistem în care taxele pe muncă sunt scăzute și cele pe capital mai ridicate. Am mai discutat despre acest lucru. Impozitul pe profit favorizează investițiile. Același lucru este valabil și pentru impozitul pe dividende. Când aceste impozite au niveluri ridicate, antreprenorul va urmări optimizarea fiscală și va reinvesti în dezvoltarea afacerii.
Impozitele pe capital pot fi evitate prin realizarea de investiții, cele pe muncă sunt obligatorii. Cum majoritatea firmelor din România sunt intensive în muncă, atitudinea oamenilor de afaceri este una de neînțeles. Pentru ei retragerea veniturilor din capital este mai importantă decât dezvoltarea firmelor.
Statul colectează mai ușor taxele din muncă
Este de înțeles de ce statul preferă o taxare a muncii ridicată uneia în capital. În România aceste taxe sunt cel mai ușor de colectat. Marea majoritate a salariaților nu au la îndemână instrumente prin care să-și optimizeze fiscal taxele plătite. Lună de lună, din salariile acestora sunt reținute contribuții asiguratorii și impozite care se constituie în venituri sigure și predictibile pentru bugetul național.
În cazul impozitării capitalului, situația este mai complicată. Firmele pot să investească sau să înregistreze pierderi, fapt care reduce nivelul de încasări la buget.
Taxare ridicată pe capital afectează firmele miraculoase
Un alt aspect despre care nu se vorbește în problema taxării este cea a firmelor miraculoase. Există SRL-uri în România care fără să aibă angajați rulează proiecte de milioane de euro. Acestea nu sunt afectate de nivelurile de taxare din muncă deoarece funcționează fără angajați. O creștere a impozitării capitalului le-ar reduce drastic veniturile asociaților. Prestarea de servicii de către aceste firme fără angajați este un miracol pe care nu-l putem explica.
Schimbarea raportului de taxare între capital și muncă
Dacă România ar fi o țară normală și antreprenorii ar înțelege cum funcționează o persoană juridică, politicienii ar fi presați să scadă taxele pe muncă. Pentru reușirea acestui deziderat s-ar accepta chiar creșterea taxelor pe capital.
Schimbarea raportului dintre cele două taxe ar facilita dezvoltarea afacerilor. Proprietarii firmelor ar putea crește numărul de salariați și ar putea majora investițiile în capital. Ei nu ar putea retrage capital în condiții la fel de avantajoase, dar valoarea companiilor ar crește.
