Deficitul bugetar și datoria publică, două concepte care par abstracte și rezervate specialiștilor, sunt de fapt elemente care influențează direct viața fiecărui român, de la prețurile din supermarket până la dobânzile la credite, salariile din sectorul public și calitatea serviciilor de care depindem zilnic. Deși apar constant în știri, rareori sunt explicate într-un mod care să arate limpede de ce contează și cum se leagă între ele. În realitate, ele sunt două fețe ale aceleiași monede: modul în care statul își gestionează finanțele și impactul acestei gestiuni asupra economiei și societății.
Ce este deficitul bugetar?
Deficitul bugetar apare în momentul în care cheltuielile statului sunt mai mari decât încasările. Este diferența dintre veniturile bugetare (taxe, impozite, contribuții, fonduri europene) și cheltuielile publice (salarii, pensii, investiții, sănătate, educație, apărare).
Dacă veniturile sunt de 100 de lei și cheltuielile de 120, deficitul este de 20 de lei. Simplu în teorie, complicat în practică.
Tipuri de deficit
- Deficit structural – apare chiar și în perioade economice normale, din cauza dezechilibrelor permanente.
- Deficit ciclic – apare în perioade de criză, când veniturile scad și cheltuielile cresc.
- Deficit primar – deficitul fără dobânzile la datoria publică.
- Deficit total – include și dobânzile.
Aceste distincții sunt importante pentru că arată dacă problema este una temporară sau una de structură.
Ce este datoria publică?
Datoria publică reprezintă totalul împrumuturilor pe care statul le-a acumulat în timp pentru a acoperi deficitele trecute. Dacă deficitul este „gaura” anuală, datoria este „mormanul” rezultat din toate găurile anterioare.
Statul se împrumută de la:
- bănci din România;
- populație (prin titluri de stat);
- investitori internaționali;
- instituții precum Comisia Europeană, FMI, Banca Europeană de Investiții.
Datoria se măsoară în două moduri:
- valoare absolută (câte miliarde de lei/euro),
- procent din PIB (indicatorul relevant pentru sustenabilitate).
De ce apar deficitele: cauze reale
1. Cheltuieli mari
România are cheltuieli relativ ridicate cu:
- pensiile;
- salariile din sectorul public;
- sănătatea;
- educația;
- investițiile în infrastructură.
Uneori, statul promite mai mult decât poate finanța.
2. Venituri insuficiente
- colectare fiscală slabă;
- evaziune ridicată;
- economie informală mare;
- structură economică orientată spre consum, nu spre producție.
3. Șocuri externe
Crizele economice, pandemia, războaiele sau creșterea prețurilor la energie pot reduce veniturile și crește cheltuielile.
Cum se finanțează deficitul?
Deficitul nu poate rămâne neacoperit. Statul are două opțiuni:
1. Împrumuturi interne
Băncile și populația cumpără titluri de stat. Este cea mai stabilă formă de finanțare. În România, un exemplu de notorietate este cel al programului Fidelis.
2. Împrumuturi externe
Statul se împrumută pe piețele internaționale sau de la instituții europene. Dobânzile depind de încrederea investitorilor în economia României.
Rolul dobânzilor
Fiecare creștere a deficitului ne semnalează o creștere a cheltuielilor și faptul că statul trebuie să se împrumute suplimentar. Cu cât se împrumută mai mult, cu atât dobânzile cresc. Cu cât dobânzile cresc, cu atât deficitul devine mai greu de finanțat.
Un cerc vicios.
Legătura dintre deficit, datorie și inflație
Deficitul bugetar și datoria publică nu sunt doar cifre contabile. Ele influențează direct inflația, dobânzile și stabilitatea economică.
1. Deficit mare → presiune pe dobânzi
Statul concurează cu firmele și populația pentru bani. Când cererea de bani crește, dobânzile cresc.
2. Deficit monetizat → risc de inflație
Dacă băncile centrale relaxează politica monetară pentru a ajuta statul să se împrumute ieftin, masa monetară crește. Iar inflația, după cum am discutat în articolul anterior, este un fenomen monetar.
3. Datorie mare → costuri bugetare mari
O parte tot mai mare din buget merge pe dobânzi, nu pe servicii publice. Spațiul fiscal se îngustează.
De ce ne afectează pe toți?
Salarii și pensii
Deficitele mari limitează creșterile sustenabile. Creșterile „pe datorie” sunt temporare și riscante.
Taxe
Datoria mare înseamnă presiune pentru taxe mai mari în viitor.
Servicii publice
Cu cât statul plătește mai mult pe dobânzi, cu atât rămân mai puțini bani pentru:
- spitale;
- școli;
- infrastructură;
- digitalizare.
Credite și dobânzi
Dobânzile la creditele populației cresc odată cu dobânzile la care se împrumută statul.
Inflație
Deficitele mari, combinate cu politici monetare permisive, duc la pierderea puterii de cumpărare.
România în context european
România are:
- un deficit care este printre cele mai mari din UE;
- o datorie publică moderată, dar în creștere;
- obligația de a respecta regulile Pactului de Stabilitate.
Dacă nu corectăm deficitul în perioada următoare, riscurile sunt clare:
- dobânzi mai mari;
- presiune pe ratingul de țară;
- costuri mai mari pentru finanțarea economiei.
Ce înseamnă un deficit „sustenabil”?
Un deficit este sustenabil atunci când:
- finanțează investiții, nu doar consum;
- poate fi acoperit fără creșteri bruște de taxe;
- nu împinge datoria publică pe o traiectorie periculoasă;
- nu generează inflație.
Deficitul „bun” este cel care creează valoare în viitor. Deficitul „rău” este cel care acoperă găuri temporare sau promisiuni politice.
Concluzie
Deficitul bugetar și datoria publică nu sunt doar teme tehnice pentru economiști. Ele sunt indicatori ai sănătății financiare a statului și ai stabilității economice a fiecărui cetățean.
Un stat care își gestionează responsabil finanțele poate oferi servicii publice de calitate, poate menține taxe rezonabile și poate proteja puterea de cumpărare a populației.
Un stat care acumulează deficite mari și datorii nesustenabile pune presiune pe viitorul tuturor.
Disclaimer: Acest text a fost elaborat cu ajutorul inteligenței artificiale.