Rata de schimb fixă (Fixed exchange rate) este mecanismul prin care cursul de schimb al unei țări este legat de altă valută sau de prețul aurului. Pentru a nu fi afectate de inflația dintr-o țară, unele țări au preferat să-și lege moneda de un coș valutar. Prin acest mecanism, se urmărește stabilizarea valorii monedei într-un coridor prestabilit. Legarea banilor de aur s-a practicat până la Bretton Woods. Până la acordul respectiv, moneda din fiecare țară era exprimată într-o anumită greutate aur. După Bretton Woods, dolarul a devenit moneda de bază în realizarea tranzacțiilor internaționale. Ca urmare a acestui lucru, majoritatea monedelor care utilizează rata de schimb fixă sunt legate de dolar. În acest fel, țările încearcă să-și asigure stabilitate în comerțul internațional. Unele țări preferă să își lege monedele de cele ale principalilor parteneri comerciali.