Prin inerție (Inertia) înțelegem conceptul din economia behaviorală care descrie rezistența unui stat stabil, asociată cu inacțiunea și status quo-ul.
Tot în economia behaviorală, inerția se referă la tendința indivizilor să acționeze în același mod, deși condițiile generale s-au schimbat. Aceștia nu își modifică modul de acțiune deși au informații privind noile condiții din economie. De exemplu, în contextul unei penurii iminente, unii indivizi ar putea refuza să-și facă stocuri. Este evident că prețurile vor crește și că puterea lor de cumpărare va scădea, dar ei preferă să-și nu-și modifice comportamentul. Practic, indivizii refuză se abată de la rutina lor obișnuită.
Inerția poate fi observată și la nivel investițional. În societățile mai puțin dezvoltate, indivizii care acumulează capital îl investesc în proprietăți imobiliare. În primă fază, comportamentul lor poate să fie justificat pentru că într-o economie în dezvoltare rata falimentelor (chiar și a băncilor) poate să fie una mai crescută. Ulterior, aceștia continuă să investească din obișnuință. De exemplu, putem observa acest fenomen și în România. Investițiile în imobiliare aduc randamente scăzute, dar continuă să fie preferate de proprietarii de capital.