Vesting -ul (Vesting) este un termen importat din limba engleză pentru a descrie data la care un beneficiar va intra în posesia unor active sau beneficii viitoare. De exemplu, acesta este folosit când unele companii atrag angajați valoroși cu promisiunea oferirii unor acțiuni viitoare. Angajații se obligă să rămână în companie de-a lungul unei perioadei contractuale agreate. Ulterior, la data scadenței sau învestirii acțiunile promise sunt transferate salariaților. Chiar dacă termenul este traductibil prin învestire sau data învestirii, în România se utilizează cu preponderență varianta englezească. Procedeul este utilizat în special la start-up-urile care aleg să se dezvolte prin capital de risc.
Vesting-ul poate să aibă mai multe variante, în funcție de negocierile dintre părți. Vestuirea se poate face la finalul contractului sau la intervale regulate de timp. Astfel, un angajat care are un contract în care i-au fost promise 100 de acțiuni le va primi etapizat. De exemplu, acesta va primi câte 25 de acțiuni, din șase în șase luni, timp de doi ani.