Lohnul este un tip de producție în care se folosește forța de muncă mai ieftină pentru a asambla produsele unei companii externe. Practic, procedura presupune importul de componente, asamblarea lor și reexportarea în țara de origine. Producția de lohn implică doar operațiuni de asamblare, sau de prelucrare primară. Lohnul este criticat pentru că în țara de producție, intră doar banii pentru plata asamblării bunurilor. Profiturile, aferente vânzării produselor, ajung în țara firmei contractante.
Industria de lohn a înflorit în România în primii ani ai mileniului. În perioada care a precedat aderarea țării la Uniunea Europeană producția de acest gen s-a răspândit cu rapiditate. În perioada respectivă, mai mult de jumătate din producția de confecții din România era de acest tip. Firmele din Uniunea Europeană trimiteau materialele în țară și aici se efectuau lucrări de asamblarea a obiectelor vestimentare. În unele cazuri, îmbrăcămintea ajungea la fabrici românești doar pentru atașarea etichetelor. Ulterior, produsele finale erau (re)exportate în țările de origine.
Conform unor opinii, o parte din industria contemporană de IT funcționează în regim lohn. Există o multitudine de firme care lucrează pe unele părți de produse software dezvoltate de companii externe. Totuși, dacă ne uităm la sensul inițial al termenului, firmele românești nu se încadrează pentru că nu asamblează produsul final.