Agricultura României depinde de importurile din Ucraina care ne-au salvat în acești ani extrem de secetoși. Cerealele din Ucraina au reprezentat o soluție extrem de avantajoasă pentru acoperirea deficitelor de producție din ultimii ani.
Realitatea este că, în ultimii trei ani de zile, România a experimentat fenomene meteorologice extreme. Perioadele cu secetă pedologică au fost frecvente și acest lucru s-a simțit în nivelurile producției. În fapt, este perioada cea mai secetoasă din ultimele decenii. Unii au comparat-o chiar cu seceta care a dus la foametea de după cel de-al doilea război mondial.
În anii precedenți, atunci când era secetă, presa era inundată cu știri despre țăranii care își vindeau sau sacrificau animalele pentru că nu mai aveau cu ce să le hrănească. Astăzi, după trei ani secetoși, știrile de acest gen nu există. Evident, agricultorii nu au descoperit secretul culturilor fără irigații ci au ales să importe din Ucraina.
La nivelul microfermelor se cumpără îngrășăminte și cereale din Ucraina și cu ajutorul acestora se continuă activitatea.
Interzicerea importurilor din Ucraina ar declanșa falimentul agriculturii
Agricultorii cei mai vocali cer interzicerea importurilor din Ucraina și este de înțeles de ce fac acest lucru. Ei sunt producători de cereale și renunțarea la importuri ar duce la creșterea exponențială a prețurilor produselor lor. Ei ar fi singurii beneficiari ai măsurii.
Pentru cei care se ocupă de creșterea animalelor situația nu ar fi la fel de bună. Costul furajelor ar exploda și ar fi transferat în prețul produselor finale. Evident, cererea populației va scădea și fermierii vor trebui să-și reducă activitatea.
Populația ar suferi cel mai mult în urma renunțării la importurile din Ucraina. Prețurile la raft la toate produsele agricole ar crește semnificativ și ar determina scăderea puterii de cumpărare.
Practic, prin susținerea unor măsuri protecționiste, populația României acționează împotriva propriilor interese.
