Au fost sancționate industriile cu valoare adăugată mare prin ordonanța Trenuleț? Cu siguranță nu. De fapt, este absurd să vorbim despre sancțiuni. O facilitate fiscală este un privilegiu care se acordă pentru o perioadă limitată de timp. Când durata se extinde prea mult, beneficiarii încep să creadă că privilegiul este un drept.
În agitația apărută pe piață după adoptarea ordonanței Trenuleț, unii comunicatori ai firmelor din IT au afirmat că Guvernul sancționează industriile cu valoare adăugată mare. Afirmația este una cel puțin discutabilă. Știm, tot de la oameni care lucrează în IT, că outsourcing-ul reprezintă 95% din piața locală. Cum outsourcing-ul are valoare adăugată relativ mică, pentru că nu are produse proprii, afirmația pare una fără fundament. Aceste firme generează valoare adăugată mare, dar o fac pentru clienții lor externi. Aceștia din urmă dețin produsele și realizează profituri din vânzări.
De dragul discuției vom pleca însă de la premisa că IT-ul este o industrie adăugată mare. Altfel spus, produce valoare, deci firmele înregistrează marje mari de profit. Dacă acest lucru este adevărat, atunci de ce mai beneficiază industria de facilități fiscale? Este industria competitivă sau nu?
Comunicarea organizațiilor din IT rămâne una paradoxală. Acestea se laudă cu performanța lor, cu valoarea creată, cu procentul din PIB pe care îl generează. Cu toate acestea, când li se solicită să plătească taxe, cât ultimul SRL dintr-un sat din Bărăgan, se aruncă într-un discurs de victimizare.
Adevărul este că IT-ul românesc nu este atât de competitiv pe cât ni se transmite. De asemenea, valoarea adăugată generată de industrie este una discutabilă. Din păcate, această industrie a beneficiat timp de 21 de ani de facilități fiscale, dar a generat un număr limitat de produse originale.
