Covid-19 poate forța reforma industriei mai repede decât în mod normal. Multe activități industriale ar putea supraviețui doar prin modificarea modului de organizare a activității. În servicii angajații își pot desfășura activitatea relativ izolați, munca de birou putând fi desfășurată de acasă. În industrie cele mai multe activități implică hale de producție și angajați care să le opereze la fața locului. Industria din România este într-o situație și mai dificilă pentru că este intensivă în muncă. Acum aceasta suferă din cauza agomerării umane din hale și a complexității lanțului logistic de aprovizionare, afectat de restricțiile de circulație. Există și probleme de distribuție, dar firmele care aprovizionează piața locală, se pot adapta rapid la canalele on-line.
Problemele curente afectează atât fabricile care preferă să-și închidă temporar unitățile de producție și să-și trimită oamenii în șomaj tehnic, cât și cele pentru care se înregistrează creșteri semnificative ale cererii. De exemplu, fabricile de alcool sanitar sau de echipamente medicale de bază au reale probleme să facă față cererii de panică. Noile reglementări de distanțiere socială fac procesul de producție extrem de dificil. În lipsa automatizării nivelul producției nu poate fi crescut semnificativ. Distanțarea socială îngreunează procesul și nu se pot atinge nici măcar nivelurile de producție pre-pandemice.
Covid-19 poate forța reforma industriei
Dacă perioada de izolare socială va dura o perioadă îndelungată de timp, firmele din industrie vot fi obligate să se automatizeze. Acestea vor trebui să facă investiții majore în automatizarea și robotizarea procesului de producție. Aceste tip de investiții ar putea începe încă din perioada de carantină sau imediat după. Intuim că vor exista investiții în două direcții majore:
Accelerarea procesului de automatizare și robotizării
Investițiile în industria din România s-au bazat în ultimii 20 de ani ani pe forța de muncă relativ ieftină, astfel că acum marea majoritate a unităților de producție sunt extrem de vulnerabile la situații precum cea curentă. Prețul muncii era în creștere și multe companii începuseră un proces de automatizare și robotizare. Procesul părea însă să fie unul de durată. Distanțarea socială și noile reguli de conviețuire ar putea să grăbească investiții în procesul de automatizare și robotizarea ar permite reorganizarea fluxului de producție dintr-un intensiv în muncă într-unul intensiv în capital.
Dezvoltarea imprimării 3D
Imprimarea 3D ar putea contribui la scăderea dependenței producătorilor de sursele de aprovizionare externe. Mulți producători și-au restrâns activitatea pentru că lanțurile de aprovizionare din Asia și UE funcționează la cote de avarie. Dezvoltarea și implementarea tehnologiei de imprimare 3D le-ar permite firmelor să rezolve parțial problemele din aprovizionare. Investițiile de acest gen au efecte secundare, de întoarcere a fabricilor și uzinelor în țările de origine ale companiilor mamă. Pentru a rămâne competitivi producătorii români vor fi obligați să accelereze acest proces.
