Cum să compensăm cheltuielile angajaților remote? Când primele economii s-au închis, au apărut premisele pentru migrarea activităților de birou la domiciliul salariaților. Migrarea a fost conjuncturală la început, dar multe organizații au început să vadă avantaje legate de costuri și productivitate. Aproape zilnic vedem comunicate ale firmelor locale sau internaționale care anunță că angajații vor putea lucra permanent de acasă.
Piața a luat-o înaintea legislației muncii și s-a ajuns la raporturi anormale între angajați și firme. Astfel, telemuncitorii au devenit fără voia lor, investitori (fără beneficii) în firmele în care lucrează. Aceste investiții le aduc firmelor avantaje competitive imorale pentru reprezintă o externalizare a costurilor pe seama angajaților. Munca de la domiciliu presupune utilizarea de spații și utilități (electricitate, internet, apă, canalizare etc.). Acestea sunt plătite de către angajați, în interesul firmei. Practic telesalariații investesc în firmă resurse proprii care nu sunt înregistrate în contabilitate drept costuri. Astfel companiile își reduc costurile și își cresc marja de profit pe seama angajaților.
Un angajat tipic acceptă, printr-un contract de muncă standard, să-și vândă forța de muncă contra unei remunerații, dar când acceptă să lucreze de la domiciliu devine, fără voia lui, investitor în companie. Practic, dacă salariatul își mută activitatea din clădirea de birouri la domiciliu fără să primească o compensație financiară corespunzătoare, înseamnă că indirect firma îi reduce salariul.
În multe țări se pune problema compensării financiare a angajaților remote, cu o sumă fixă sau bazată pe cheltuielile angajatului. De exemplu, politicieni germani din CSU au propus acordarea unei sume paușale lunare de €600 pentru angajații remote. De asemenea, într-o decizie pre-pandemică a unei Curți de Justiție din Elveția o firmă a fost obligată să îi plătească unui angajat remote o parte din chirie. Acest precedent le permite și altor angajați remote din Elveția să-și ceară drepturile.
Cum compensăm cheltuielile angajaților remote?
Dezvoltarea în România al acestui segment al forței de muncă face necesară actualizarea legislației specifice. Este clar că trebuie găsită o soluție fie pentru plata unei compensații fixe lunare, cu care angajatul să se descurce, fie pentru o plată proporțională cu cheltuielile acestuia. O rezolvare facilă a problemei constă în instituirea unui nou tip de voucher, dedicat acoperirii unei părți a cheltuielilor cu chiria și utilitățile. Un astfel de voucher ar schimba destul de tare structura de cheltuieli a firmelor pentru că acesta ar înlocui o categorie de cheltuieli cu TVA deductibil cu una asimilată salariilor. Existența voucherelor pentru chirii ar determina mulți chiriași să le solicite proprietarilor contracte de închiriere. În acest fel, printr-o politică inteligentă pe piața muncii s-ar obține un procent superior de fiscalizare pe piața chiriilor.
