Cumpără românește? Poate după criză, pentru că, în viitorul apropiat, produsele agricole românești riscă să devină inaccesibile. Producătorii din România au amenințat deja că, în lipsa intervenției statului, prețurile la produsele agricole se vor majora de până la trei ori. Situația de pe piață este dificilă și majorările de salarii minime, alături de explozia prețurilor la energie, fac ca orice activitate economică să fie complicată. Pentru industria agricolă greul de abia începe, deoarece, după criza gazelor, urmează cea a îngrășămintelor.
Îngrășămintele agricole sunt consumatoare intensive de gaze naturale și, în contextul exploziei prețului la gaze naturale, costurile lor de producție vor exploda. Urmează un an agricol extrem de dificil, în care falimentul va fi cuvântul de ordine. În acest context, putem să înțelegem strigătul de ajutor al agricultorilor, dar trebuie să observăm că aceștia își supraestimează capacitatea de a dicta prețurile. Slaba înțelegere a mecanismelor de piață va duce la eliminarea multor producători de pe piață.
Producătorii agricoli își supraestimează puterea
Avertismentul public lansat de către producători este straniu pentru că pleacă de la premisa că aceștia pot dicta prețurile de pe piață. Ei recunosc că majorarea prețurilor va duce la prăbușirea cererii, dar nu par să țină cont de variabila concurenței externe.
Evident, orice producător poate să încerce să-și vândă produsele la ce preț vrea, dar dacă produsele concurenților vor fi comecializate la prețuri mai scăzute, demersul este sortit eșecului. Nici măcar statul pe care îl invocă producătorii nu poate impune prețurile. Efectul maximal al impunerii unor plafoane ar consta în dezvoltarea pieței negre.
România este parte a Uniunii Europene
România este parte a Uniunii Europene și creșterile interne de prețuri stimulează importurile. Logic, triplarea prețurilor ar creștere potențialul pieției și ar accentua importurile din Uniunea Europeană. Poate că prețurile de pe piață ar fi mai mari, dar în niciun caz triple. Produsele românești ar rămâne în continuare nevândute.
În plus, lanțurile comerciale moderne sunt bine dezvoltate și în ultimii 3-4 ani s-au extins puternic în mediul rural. Acestea au capacitatea să ducă produsele de import până în cele mai izolate colțuri ale țării. Presiunea pe coborârea prețurilor s-ar extinde pe plan național. Alegerea clienților va fi una simplă de făcut, între produse românești pe care nu și le permit și bunuri de import. Capacitatea producătorilor români de a impune prețurile de piață este la un minim istoric, deci înțelegem strigătul de ajutor.
Inflația ieftinește produsele turcești
Chiar și scenariul în care leul s-ar prăbuși în raport cu euro și produsele agricole europene ar deveni relativ scumpe nu este unul optimist pentru producători. Există suficiente țări care au pierdut lupta cu inflația, ale căror produse au devenit mai competitive pe plan internațional.
De exemplu, de ani întregi, producătorii se plâng de concurența produselor turcești. Inflația din Turcia este galopantă, lira s-a prăbușit și acest lucru face ca produsele din această țară să fie mai competitive prin prețuri. Inflația galopantă a determinat scăderea relativă a prețului și ieftinirea relativă a produselor turcești. Ca efect al acestei creșteri de competitivitate, ne putem aștepta la o majorare corespunzătoare a importurilor de produse agricole din Turcia.
Chiar și în lipsa triplării prețurilor produselor interne, creșterea importurilor turcești va crea presiuni deflaționiste în România.
Cumpără românește? Poate după criză
Producătorii români amenință cu scumpiri de 200%, dar piața îi va trezi rapid la realitate. Pe măsură ce competitivitatea prin prețuri a produselor externe va crește se vor majora importurile. Producătorii români trebuie să caute soluția pentru a rezista în noul context economic. Corect ar fi să depună eforturi pentru a-și crește competitivitatea tehnică, dar cei mai mulți nu vor alege această cale.
Probabil că, la scurt timp după prăbușirea vânzărilor, vom fi inundați cu campanii de tipul Cumpără românește! Acestea nu mai au capacitatea să exploateze foarte multă simpatie din partea publicului. Naționalismele ieftine nu țin de foame și clienții vor alege compoziții ale coșurilor de consum care să le maximizeze nivelul de satisfacție. De ce? Pentru că este criză economică și pentru clienți, nu doar pentru producători.
