Categorii
Opinii

De ce corelarea vârstei de pensionare cu speranța de viață este greșită

Guvernul României și-a asumat în UE corelarea vârstei de pensionare cu speranța de viață. Măsura este problematică, dificil de implementat și are potențialul să genereze proteste ale populației, pe fondul înțelegerii superficiale a indicatorului.

Guvernul României și-a asumat mai multe reforme în fața Uniunii Europene, pentru a putea accesa banii din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență). Una dintre aceste reforme prevede corelarea vârstei de pensionare cu speranța de viață. Această propunere este extrem de curioasă și pare dificil de implementat.

În primul rând trebuie să atragem atenția asupra faptului că în spațiul public este utilizat cu precădere indicatorul „speranța de viață la naștere” aferent populației născute în ultimul an pentru care există date statistice. În principiu este vorba de speranța de viață a nou-născuților de anul trecut sau de acum doi ani.

Acest indicator nu ne spune însă nimic legat de speranța de viață a celor care urmează să se pensioneze în următorii  10 – 15 ani. În cazul lor, dacă vrem să utilizăm acest indicator, ar trebui să căutăm date statistice pentru speranța de viață la naștere din anii 1960 și 1970. Dar, dacă ne-am ghida strict după aceste statistici, am putea constata că vârsta de pensionare trebuie să fie coborâtă.

De exemplu, în anii 1960 și 1970 România era o țară subdezvoltată și speranța de viață la naștere a bărbaților se învârtea în jurul valorii de 65 de ani.  Cu alte cuvinte, speranța de viață la naștere a multor bărbați care urmează să se pensioneze în anii următori se suprapune peste vârsta lor de pensionare.

Evident, utilizarea acestui indicator este problematică pentru că indicatorul își pierde din relevanță în timp. Poate că bărbații născuți în 1970 aveau o speranță de viață la naștere de circa 65 de ani, dar în ultimii 50 de ani au murit atât de mulți din grupul inițial încât pentru cei care încă trăiesc speranța de viață trece cu mult de limita inițială. Aici este și soluția la problema corelației care chinuie zilele acestea guvernanții. Dacă această corelație ar fi făcută între vârsta de pensionare și speranța de viață a populației aflată aproape de pensionare ea ar avea sens.

Astfel, dacă s-ar constata statistic faptul că grupele de populație formate din indivizi de 60 de ani au avut în ultimii ani o speranță de viață relativ ridicată și cu tendințe de creștere, atunci s-ar putea discuta de majorarea vârstei de pensionare la 67 sau 68 de ani. De exemplu, să presupunem că grupele formate din bărbați care au împlinit 60 de ani în anii 2011, 2012,…2021 au avut, la împlinirea acestei vârste, o speranță de viață de cel puțin 20 de ani, deci perspective să trăiască până la 80 de ani. În aceste condiții, majorarea vârstei de încetare a activității ar lăsa loc (în medie) și pentru 12-13 ani de pensie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.