Educația economică a fost abandonată de Guvern în cadrul noilor planuri cadru. Cele două discipline (Economia și Educația Antreprenoriale) au fost reunite într-una singură care a fost mutată la clasa a XII-a.
Restrângerea ponderii educației economice este greu de înțeles, mai ales având în vedere că nu există clasamente internaționale de profil care să nu scoată în evidență dezastrul din România. Nu este un secret faptul că majoritatea românilor suferă de analfabetism financiar.
Educația economică are baze șubrede
Să nu ne amăgim. Materia de la ambele discipline de liceu lasă de dorit. Aceasta nu este actualizată, este stufoasă și nu facilitează învățarea facilă.
Manualul de Educație Antreprenorială este obținut prin încrucișarea dintre cel de economie și extracte din disciplinele economice administrative (Management, Marketing etc.). Materia arată îmbâcsit și probabil că încă nu putem vorbi despre un elev din România care să-și fi format abilități antreprenoriale cu ajutorul ei.
La rândul lui, manualul de Economie a rămas încremenit în primii ani de după Revoluție. La momentul respectiv, autorii din noul regim au luat manualele universitare apărute (și alea traduceri proaste din manuale franțuzești) și au creat versiuni simplificate ale acestora. 35 de ani mai târziu și încă li se cere profesorilor să predea și elevilor să învețe, într-o oră pe săptămână, materia care în universități are alocate săptămânal curs și seminar.
De parcă nu era destul că toți elevii devin maeștri ai utilitarismului, mai există și o obsesie a experților din Minister. Economia la nivel de liceu se face cu probleme complexe și pline de capcane, dar care nu au nicio aplicabilitate practică. Cine a învățat să rezolve aceste probleme, nu a mai întâlnit nimic asemănător în mediul privat.
Aceste probleme sunt utilizate pentru a testa cunoștințele la examenele de titularizare, definitivat și olimpiadele școlare. Nu este clar ce abilități se formează prin acestea.
Nici la nivel de gimnaziu situația nu este cu mult mai strălucită. Din păcate, în majoritatea școlilor, orele de Educație Financiară nu sunt ținute de profesori absolvenți de Științe Economice. Materia nu este dificilă, dar tot există situații în care profesorii de la clasă pot pierde sensul unor concepte. În plus, dacă aceștia sunt specializați în alte domenii, există riscul ca orele de „Educație Financiară” să fie desconsiderate.
Cum ar trebui organizată educația economică la nivel de liceu?
Poate că rândurile următoare nu mai au sens, acum că ne pregătim să expulzăm Economia în clasa a XII – a. La final de liceu, majoritatea elevilor sunt stresați cu Bacalaureatul și probabilitatea ca disciplina să mai prezinte interes tinde spre zero. La fel de bine, putea fi eliminată complet din organigramă.
Într-o țară normală, experții ministeriali ar fi înțeles că în viață nu ai cum să scapi de interacțiunea cu Economia. Poți să termini școala analfabet funcțional și să nu mai utilizezi scrisul, cititul și socotitul restul vieții, dar INTERACȚIUNEA CU PIAȚA NU AI CUM SĂ O EVIȚI. Chiar și cei privați de libertate interacționează cu piața neagră.
În viziunea mea, Economia ar fi trebuit adusă în clasa a IX -a și Educația Antreprenorială în a clasa XI-a de Profesională și a XII-a de liceu, dar nu cu conținutul actual al manualelor.
De ce Economie în clasa a IX -a?
Înainte să explic de ce Economia ar trebui să se studieze în clasa a IX-a aș vrea să subliniez din nou că: Nu este normal ca de 35 de ani disciplina să cuprindă materia universitară de anul întâi. De exemplu, cu cei îi ajută în viață pe absolvenți să știe noțiuni abstracte de utilitate cardinală sau ordinală? Manualul ar trebui simplificat și să se axeze pe conceptele economice cu care vor interacționa absolut toți absolvenții. În plus, la nivelul acesta ar trebui să fie din perspectiva lor viitoare. Statistic, cei mai mulți vor fi salariați, nu patroni sau agenți ai guvernului. Știind acest lucru, manualul ar putea să se axeze pe piața muncii, șomaj, bani, inflație, economisire, investiții etc.
Pentru cei mai mulți dintre absolvenți, conceptele abstracte din economie nu au nicio utilitate practică. Pentru ei este însă foarte important să-și cunoască drepturile ca salariați sau șomeri și să învețe cum să-și protejeze banii de inflație. De asemenea, mulți au să facă împrumuturi pentru achiziții imobiliare. Nu ar fi rău să înțeleagă diferențele dintre tipurile de dobânzi, modul de rambursare, modalități de refinanțare etc. Altfel spus, disciplina de liceu ar trebui să îi pregătească pentru viață și piață.
De ce este necesar ca această disciplină se studieze în clasa a IX-a? Simplu, pentru că în România, conform Codului Muncii, vârsta minimă a angajaților este de 16 ani (excepțional 15). Nu ar fi normal ca tinerii de 16 ani să aibă deja cunoștințe despre Piața Muncii? Să știe ce instituții le apără drepturile și cum să-și protejeze veniturile?
De ce Educație Antreprenorială în clasa a XI/XII – a?
Manualele de Educație Antreprenorială din prezent ar trebui trimise la topitorie. În locul lor ar trebui elaborate niște Manuale-Ghid pentru anii terminali ai învățământului secundar. Unii dintre elevii care ajung la acest nivel se gândesc să-și deschidă afaceri, dar nu au idee de unde să înceapă. O materie care i-ar învăța traseul birocratic al înființării unei firme le-ar fi extrem de utilă. Disciplina ar putea să urmărească traseul înființării unui SRL și pașii care trebuie făcuți pentru obținerea avizelor de funcționare specifice, înregistrarea fiscală, înregistrarea la Inspecția Muncii etc. În cadrul școlilor profesionale, s-ar putea adăuga și partea legată de instituțiile de control specifice. De exemplu, cele responsabile de siguranță în alimentația publică pentru școlile de profil.
Ne plângem, la nivel colectiv de lipsa spiritului antreprenorial, dar nici nu facem prea multe pentru ajutarea celor dispuși să-și asume riscuri.
Notă
Analiza de față ar trebui luată drept o opinie subiectivă. Sunt mulți ani de când privesc spre sistemul de învățământ din România ca un simplu spectator și probabil că opinia mea nu este una avizată.
