Întoarcerea la normal este complicată și pune băncile centrale ale lumii într-o situație delicată. Aceste instituții s-au învățat să îngroape problemele economice în bani ieftini. Din păcate pentru ele, banii ieftini nu sunt o soluție pe termen mediu și lung. Băncile trebuie să aleagă între însănătoșirea mediului economic și continuarea dezmățului monetar.
După criza financiară din 2007, cele mai multe bănci centrale ale lumii au apelat la politica banilor ieftini pentru a rezolva orice problemă economică. Dobânzile cheie au fost coborâte atât de mult, încât au ajuns la un minim istoric. Un studiu al Băncii Angliei a constatat că dobânzile reale au ajuns la minimul ultimilor 700 de ani. Probabil nu există suficiente date pentru a duce studiul mai departe.
Creșterea dobânzii de referință, din ultimii doi ani, a fost criticată de mulți pentru că ar putea împinge economiile în recesiune. În realitate, dobânzile mai ridicate facilitează întoarcerea la condiții economice mai normale. Banii trebuie să aibă un cost pentru că doar astfel se poate asigura o distribuție optimă a resurselor. Timp de 10 ani banii au fost extrem de ieftini și resursele economice nu au fost distribuite în mod optim.
Cum au afectat banii ieftini agenții de pe piață
Efectele inundării pieței cu bani ieftini s-au resimțit în toată economia. Gospodăriile, firmele și guvernul au efectuat cheltuieli care au depășit cu mult nivelul veniturilor.
Gospodăriile au cheltuit exagerat de mult pe piața imobiliară. Creditele imobiliare și de consum au explodat și acestea și-au cumpărat locuințe și bunuri pe care nu și le-au permis. Veniturile viitoare au fost consumate în prezent și vor trebui rambursate în anii viitori.
Firmele au avut acces facil la surse de finanțare. Acestea au putut să facă investiții și angajări chiar și atunci când nu au dat randament pe piață. Nicio firmă nu ar trebui să funcționeze pe termen mediu și lung dacă nu are încasări superioare cheltuielilor. Multe firme au început deja restructurări în încercarea de a-și reduce suficient costurile. Dacă nu vor găsi cu rapiditate soluția de a da randament pe piață, multe dintre acestea se vor închide.
Guvernele din diferitele țări au crescut sectoarele publice la dimensiuni fără precedent. Acestea au acum obligația să reducă aparatul bugetar sau să identifice noi surse de finanțare.
Ce soluții sunt?
În principiu, reacția normală la scumpirea banilor este ajustarea bugetului. Fie că vorbim de gospodării, firme sau guverne soluția este similară: reducerea cheltuielilor și identificarea de noi surse de finanțare. Indiferent de succesul acestor măsuri de ajustare, gospodăriile și guvernele vor continua să existe. Acest lucru nu este valabil și pentru firme. Companiile care au profitat de sursele de finanțare facilă pentru a funcționa vor trebui să dea randament pe piață. Dacă nu vor avea vânzări care să le acopere cheltuielile de finanțare acestea vor falimenta. Astfel, resursele rare (materiale și umane) existente pe piață vor fi redistribuite într-o manieră mai aproape de optim.
Înmulțirea falimentelor nu este o problemă
Falimentul este o instituție fundamentală a pieței prin care se reglează distribuția resurselor. Firmele care produc bunuri și servicii care nu sunt cerute pe piață trebuie să dispară, pentru a permite optimizarea distribuției resurselor. Factorii de producție vor fi realocați și utilizați în conformitate cu nevoile pieței.
Banii ieftini au alterat în mod fundamental instituția falimentului. Când au întâmpinat dificultăți, firmele s-au împrumutat și au amânat închiderea. Astfel s-au creat pe piață dezechilibre pe termen lung. Scumpirea banilor ar trebui să determine rezolvarea acestei probleme.
