Politica economică a lui Georgescu ar falimenta România într-un timp relativ scurt. Ar fi suficient ca acesta sau alt suveranist să câștige alegerile președințiale pentru ca agențiile de rating să coboare țara la junk. De mai mulți ani avem cel mai slab rating care recomandă realizarea de investiții și doar calitatea de membru UE și stabilitatea politică ne-au păstrat pe această treaptă. Chiar și așa, ne împrumutăm scump comparativ cu cele mai multe state din Uniunea Europeană.
Este de înțeles de ce am fi retrogradați rapid la junk. Programul economic al lui Călin Georgescu este unul care sfidează regulile de piață. Acesta nu are cum să funcționeze și analiza programului este foarte dificil de realizat. Informațiile publicate și afirmațiile realizate în campanie sunt contradictorii și nu oferă o bază stabilă pentru studiere.
Putem totuși să comentăm pe marginea unor afirmații care par să fie recurente. De exemplu, ne atrage atenția dorința de a naționaliza 51% din acțiunile companiilor, accentul pus pe micii producători și intenția de a îi capitaliza.
Statul este un administrator foarte slab
Votanții suveraniștilor ar putea fi seduși de promisiunea ca statul să controleze 51% din companiile care operează cu resurse naturale. Teoretic sună interesant. Statul ar avea mai multe resurse cu care ar putea oferi mai multe servicii și bunuri publice. În realitate, organizațiile publice nu funcționează așa. Accesul la mai multe resurse ar crește doar dimensiunea aparatului birocratic. Statul ar deveni doar mai obez și ineficient. Aici surprindem și o contradicție. Suveraniștii sunt susținuți de votanții antisistem deși, prin ceea ce propun, există riscul ca sistemul să devină și mai mare.
Naționalizarea ar declanșa o fugă a capitalului
Un efect direct chiar și al începerii unor discuții pe aceste teme ar declanșa o fugă a capitalului. Chiar în momentul în care un oficial ar lansa în dezbatere publică ideea de naționalizare, investițiile străine planificate în România ar fi sistate. De asemenea, toate afacerile care funcționează la limita profitabilității ar începe demersurile pentru a-și muta activitatea de producție. Cumulate, aceste măsuri ar putea determina dispariția a sute de mii de locuri de muncă.
La acestea s-ar adăuga și locurile de muncă pierdute în urma blocării fondurilor europene. De exemplu, doar din intrarea în conservare a șantierelor de autostrăzi, s-ar putea pierde peste 100 de mii de locuri de muncă directe și indirecte.
Au suveraniștii un plan pentru o situație de acest gen? Întoarcerea la metodele originale de producție nu este o soluție. Sapa nu aduce fericire și este ineficientă economic.
România nu mai este atractivă pentru capitalul străin
Suveraniștii exploatează un narativ care nu mai are legătură cu realitatea. Ei vorbesc despre o țară jefuită de multinaționalele care nu ne lasă să ne dezvoltăm. România a atins însă cel mai înalt nivel de dezvoltare din toată istoria ei. Atractivitatea țării ca destinație de investiții a scăzut constant în ultimii ani pentru că și randamentele investițiilor sunt mai scăzute. Fiecare creștere a salariului minim din ultimii ani a contribuit și ea la scăderea atractivității României. Chiar și cu o guvernare pro-europeană, capitalizarea afacerilor va fi o provocare pe termen mediu și lung.
Desigur, este ușor pentru suveraniști să afirme că vor capitalizarea micului producător român. Implementarea va fi însă imposibilă. O Românie suveranistă nu va avea acces la fonduri europene. De asemenea, proprietarii de capital vor căuta să și-l securizeze în afara țării.
Micii producători nu sunt competitivi
Nu înțelegem pe ce anume se bazează afirmațiile legate de superioritatea micilor producători. Producția la scală mică nu este competitivă și va determina creșterea prețurilor. Micile firme nu pot fi competitive în lipsa capitalului. Axarea pe micul producător ar duce la o scădere generalizată a competitivității firmelor locale. Importurile ar crește și probabil că suveraniștii ar repeta greșelile istorice și ar introduce și mai mult protecționism. Acest lucru ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă.
România a mai fost izolată economic și mulți dintre noi încă ne amintim ce bine trăiam în anii 1980.
