Deznaționalizarea (Denationalization) reprezintă un proces de extragere a statului, ca jucător direct, din economie. Procesul de denaționalizare este o o formă de privatizare. Această operațiune implică transferul pachetelor de acțiuni majoritate, din firmele deținute de stat către entități private. Eforturile de deznaționalizare sunt motivate de dorința îmbunătățirii competitivității piețelor și de creștere a eficienței companiilor deținute. De exemplu, am putut observa acest proces în Europa de Est, după căderea Cortinei de Fier, când economiile în tranziție și-au privatizat majoritatea companiilor publice.
Diferența dintre deznaționalizare și privatizare este că primul concept are un sens mai îngust. Astfel, când vorbim de acesta, ne referim strict la afacerile deținute de către stat. Privatizarea, în schimb, poate fi realizată și pentru firmele deținute de organismele regionale sau locale.
Să luăm ca exemplu compania de stat CFR Călători. Dacă statul român ar vinde acum societateta unor firme din mediul privat, ar însemna că trece printr-un proces de deznaționalizare. Să ne imaginăm că statul sparge CFR Călători în mai multe unități regionale, pe care le trece în proprietatea consiliilor județene. Dacă firmele regionale ar fi vândute de consiliile județene, am vorbi despre privatizare.