Dilema inovatorului (Innovator’s Dilemma) se referă la situația în care companiile de succes se concentrează pe produsele existente și renunță să mai inoveze. Conceputul a fost introdus de către profesorul Clayton Christensen în lucrarea omonimă din 1997. Acesta a observat că firmele de succes pot respecta cele mai bune practici de afaceri, dar vor pierde din piață în zona inovațiilor disruptive.
Practic, companiile ajung să aleagă între două alternative:
- să continue inovarea produselor existente – Practic ele vor în dezvoltarea produselor cunoscute de clienți și își vor securiza cota de piață. Aceasta este calea sigură care va aduce cele mai mari venituri pe termen scurt și mediu.
- să investească în inovațiile disruptive – Această strategie de afaceri este mult mai riscantă pentru că riscurile de eșec sunt mari. De asemenea, succesul acestora și dimensiunea pieței nu poate fi anticipate.
Exemplu clasic pentru a ilustra această dilemă este cel al companiei Kodac. Firma americană domina piața fotografiei și avea sute de brevete în zona tehnologiilor existente. Cu toate acestea, firma a falimentat în urma dezvoltării fotografiei digitale.
Această dilemă explică de ce inovațiile disruptive tind să apară în cadrul companiilor mici și în start-up-uri.