Prin dolarizare (Dollarization) înțelegem fenomenul care apare în țările care recunosc valuta din SUA ca mijloc de plată, alături sau în locul monedei locale. Utilizarea dolarilor, pe piața internă, oferă stabilitate, dar vine însoțită de o pierdere a autonomiei monetare. Acceptarea dolarilor ca mijloc de schimb are loc când situația din respectiva țară cunoaște o instabilitate prelungită. De exemplu, instabilitatea mediului economic poate să se refere la devalorizări repetate ale monedei locale, inflație galopantă etc. Exemple de economii care au ales dolarizarea sunt Panama, Ecuador și El Salvador.
Țările care utilizează dolarul ca mijloc legal de plată pot experimenta rate ale inflației diferite. Utilizarea dolarului le oferă însă acces la prețuri internaționale stabile.
Într-un sens mai larg, dolarizarea se referă la adoptarea unei monede externe drept mijloc legal de plată.
Dolarizarea are ca avantaje faptul că stabilizează economia și că simplică relațiile comerciale cu țara care a emis moneda. Dezavantajele sunt legate de renunțarea la autonomia politicii monetare. O țară care își dolarizează economia nu își pot finanța cheltuielile publice prin emisiunea de monedă.
Un alt dezavantaj al dedolarizării este legat de faptul că economia care adoptă o monedă externă importă inflație din țara emitentă.