Paradoxul cumpătării (The paradox of thrift) sau al economisirii afirmă că indivizii încearcă să economisească mai mulți bani în perioadele de recesiune economică, fapt care duce la o prăbușire a cererii agregate și, în consecință, a capacității de creștere economică. Acest paradox a fost enunțat și popularizat de către economistul britanic John Maynard Keynes. Conform acestuia o creștere a economisirii autonome va reduce suma disponibilă pentru consum, deci va scădea cererea agregată. În urma scăderii cererii, se va reduce producția și deci veniturile muncitorilor și, în final, economisirea. Practic, în acest scenariu economisirea este un fenomen anti-ciclic.
Practic, paradoxul cumpătării constă în faptul că o creștere a economisirii poate să ducă la o reducere a acesteia. Criticii lui Keynes au atras atenția că paradoxul nu este posibil. Dacă acesta ar fi real, ar invalida legea lui Say, ceea ce nu este posibil. În plus, practica a demonstrat că o creștere a depozitelor bancare determină reducerea dobânzilor. Scăderea ratei dobânzilor face creditele pentru investiții mai atractive.