Produsul discreționar (Discretionary product) este acel bun sau serviciu de care un consumator nu are cu adevărat nevoie. Un produs discreționar nu este esențial pentru consumator. Acesta îl va cumpăra doar dacă are un venit disponibil suficient de mare, de care se poate dispensa. Un produs discreționar nu satisface nevoile de bază ale consumatorilor. Un individ poate renunța în orice moment la decizia de a achiziționa un bun discreționar.
În perioadele de criză și de recesiune, vânzările de produse discreționare cunosc scăderi semnificative. Acestea pot fi utilizate și ca un indicator al sănătății mediului economic dintr-o țară. Dacă trendul de scădere este unul multianual, înseamnă că puterea de cumpărare reală din acea țară scade.
Produsele de lux sunt exemplele clasice de bunuri discreționare. Acestea nu satisfac nicio nevoie de bază a indivizilor, dar sunt cumpărate de mulți dintre cei care își permit. De exemplu, un yacht ar putea să satisfacă nevoi de statut sau de auto-apreciere (nivelul nevoilor de respect din piramida lui Maslow) dar achiziția acestuia nu este justificată de nevoile de bază. Pentru deplasarea din punctul A în punctul B, un individ poate utiliza și transportul în comun. Achiziția unui yacht nu are un rol esențial în rezolvarea nevoii de transport.