Subaprecierea viitorului (Future Undervaluation) este un concept economic care descrie situația în care agenții (consumatori, firme, investitori) acordă o valoare prea mică beneficiilor, costurilor sau rezultatelor care se vor produce în viitor, comparativ cu valoarea pe care ar trebui să le aibă în prezent.
Fenomenul se manifestă prin rate de discount prea mari atunci când se evaluează proiecte pe termen lung, investiții în capital uman, tehnologie sau politici publice. Altfel spus, agenții economici manifestă o preferință excesivă pentru prezent.
Cauze comune: incertitudine ridicată, lipsa de încredere în instituții, aversiune la risc și preferința pentru recompense imediate.
Efectele subaprecierii viitorului pot consta în sub-investiții în infrastructură, educație sau cercetare; supra‑exploatare a resurselor naturale; politici fiscale sau de mediu insuficiente etc. Aceste efecte sunt generate de subestimarea beneficiilor viitoare ale investițiilor potențiale.
De exemplu, o țară poate stopa investițiile în reducerea emisiilor de CO₂ deoarece costurile imediate par mai mari decât beneficiile. Situația este amplificată de faptul că beneficiile climatice sunt greu de contabilizat și pot fi așteptate peste decenii. În esență, subaprecierea viitorului duce la decizii economice care favorizează câștigurile pe termen scurt în detrimentul bunăstării pe termen lung.
Vezi și supraaprecierea viitorului.