Supraaprecierea viitorului (uneori numit future bias sau over‑valuation of the future) descrie situația în care agenții acordă o valoare mai mare decât cea rațională beneficiilor, veniturilor sau rezultatelor viitoare, subestimând costurile imediate sau riscurile pe termen scurt.
În principiu, agenții economici vor prefera investițiile care promit venituri în viitor. De exemplu, ei ar putea investi în companii care promit dezvoltarea de tehnologii inovatoare. Acest comportament are la bază cauze precum: optimismul excesiv, supra‑încredere în tehnologie, politici publice care promit beneficii pe termen lung etc.
Supraapecierea viitorului poate duce la supra‑investiții în proiecte cu rentabilitate incertă. De asemenea, poate contribui creșterea datoriilor pentru a finanța planuri ambițioase. De multe ori, investițiile pot fi mai mari decât capacitatea actuală a agenților.
Deși nu este atât de studiat ca subaprecierea viitorului, supra‑aprecierea apare în contexte de boom-uri speculative, în planuri de dezvoltare pe termen lung care ignoră constrângerile bugetare imediate sau în politici climatice care promit rezultate rapide fără a ține cont de limitările tehnologice curente. În practică, ambele fenomene – sub‑ și supraaprecierea viitorului – pot duce la decizii economice sub‑optimale, doar din direcții opuse.