Concepul de triadizare (Triadization) desemnează o formă particulară a globalizării în care fluxurile economice, tehnologice și culturale se concentrează preponderent în jurul „Triadei” – America de Nord, Europa Occidentală/UE și Asia de Est (inițial Japonia). În locul unei integrări cu adevărat mondiale, comerțul, investițiile străine directe, finanțele, standardele și lanțurile globale de valoare sunt ancorate în aceste trei poli, iar restul lumii rămâne conectat periferic, adesea dependent de piețele, corporațiile și regulile stabilite acolo.
Triadizarea se manifestă prin:
- interdependență intensă între poli;
- convergență instituțională și normativă; concentrare de cercetare‑dezvoltare și control al proprietății intelectuale;
- putere de negociere în organisme internaționale.
Printre efectele fenomenului, putem menționa: eficiență și inovație accelerate în Triadă, dar și asimetrii, fragmentare regională și excluderea economiilor emergente. Odată cu ascensiunea Chinei și a altor puteri asiatice, fenomenul capătă nuanțe noi, însă logica centrală rămâne: globalizarea funcționează ca un nucleu triadic cu periferii. Aceasta influențează politicile publice, modelele de consum și difuzarea tehnologică globală, inegală.
Vezi și Triada Economică.