Ce ne facem cu inflația, acum când România este oficial în recesiune tehnică și este tot mai clar că suntem într-o criză economică? Decidenții politici par să nu aibă nicio idee despre cum anume ar trebui să acționeze pentru a scoate economia din această zonă dificilă. Majoritatea liderilor politici au îmbrățișat cea mai confortabilă soluție și aruncă responsabilitatea inflației în curtea distribuitorilor de energie. Cum s-ar zice, România avea o situație economică solidă, dar aceasta a fost zdruncinată de explozia prețului la gaze. În același context, deși prețul la gaz este unul care se stabilește pe plan internațional a fost indicată ca sursă a problemei liberalizarea pieței. Piața cea rea este responsabilă de situația economică dezastruoasă în care ne aflăm.
Ce s-a întâmplat în realitate?
În realitate nu piața este problema. Iarna lui 2021-2022 ne-a prins cu rezerve mici de gaze, după un 2020 cu cerere mică și cu reducerea livrărilor pe piață. De exemplu, Rusia a redus volumul livrat de peste două ori, comparativ cu anul precedent.
În plus, am trecut prin doi ani de carnaval al banilor ieftini, reducerea producției, păstrarea dobânzilor de referință aproape de zero, problemele din rețelele de transport etc. Toți acești factori pot fi conectați cu decizii politice proaste din trecut.
Liderii politici nu înțeleg economia
Ce putem afirma, fără teama de a greși, este faptul că marea majoritate a liderilor politici au o cultură economică extrem de precară. Guvernanții trăiesc cu impresia că pot să bată piața. Că prin impunerea de plafoane și reglarea de prețuri poate fi combătută rata inflației. Există alternative mai bune pentru a realiza acest lucru.
Nu doar că aceștia nu înțeleg economia, dar par deciși să se specializeze în comportamente anticiclice. De exemplu, de la instalarea noului guvern au crescut angajările la stat. Bugetul este praf, economia este la pământ și ne îndreptăm cu viteză spre zid, dar România continuă să facă angajări la stat.
O altă măsură care a contribuit din plin la accentuarea inflației a fost luată la finalul lui 2021. La finalul anului trecut era deja evident faptul că ne îndreptăm cu viteză spre zid, dar statul român a decis să majoreze salariile minime. Într-o economie în care inflația creștea deja accelerat a fost decisă ridicarea pragului salarial și, astfel, a fost amplificat efectul inflaționist. România are o economie intensivă în muncă și majorarea salariilor minime se transferă cu rapiditate în prețurile produselor. De ce? Pentru că producătorii și distribuitorii trebuie să acopere creșterea costurilor cu forța de muncă.
Desigur, inflația existăp și populația vulnerabilă trebuia ajutată, dar nu așa. Mult mai puțin nocivă pentru economie ar fi fost o măsură precum cea propusă de USR, de reducere a impozitării muncii. Era suficient ca statul să elimine impozitul pe venit, CAS și CASS pe o parte a salariului minim brut, pentru ca salariații să beneficieze de aceleași sporuri de venit, dar fără ca angajatorii să simtă presiunea suplimentară.
Ce măsuri propun oamenii politici
Oamenii politici par să nu aibă răspuns la întrebarea: „Ce ne facem cu inflația?” Principalul partid de guvernământ insistă să ceară întoarcerea, pentru un an de zile, la piața reglementată.
Fostul premier al României propune pentru combaterea inflației reducerea CAS cu 5% și a TVA-ului cu 2%. Măsura este riscantă, pentru că din CAS-ul de 25%, 21,25% se duc spre pilonul 1 și 3,75% spre pilonul 2. Propunerea nu a venit însoțită de explicații, dar, cunoscând politicienii români, nu este greu să ne imaginăm care pilon ar suporta greul acestei reduceri.
Reducerea TVA-ului cu 2%, înseamnă o micșorare a prețurilor de vânzare cu 1,68% (1,17/1,19), cu mult sub rata oficială a inflației și, în unele cazuri, cu mult sub majorările care au loc de la o săptămână la alta. Speranța pe care și-au exprimat-o politicienii, că va urma un efect deflaționist, ca în 2014, nu este realistă pentru că amploarea reducerii și contextul economic sunt extrem de diferite. TVA-ul a fost redus semnificativ în 2014 și rata inflației era scăzută. Acum avem inflație cu două cifre, fapt care face ca reducerea cu 1,68% să fie nesemnificativă.
Deloc surprinzător, soluțiile politicienilor la criza provocată de stat, presupun și mai mult intervenționism. Cauzele inflației, ar trebui însă combătute prin retragerea statului din economie. Reducerea prezenței acestuia va întări economia și va deschide calea recuperării.
Guvernul ar trebui să reducă taxele
Desigur, o foarte bună soluție ar fi ca guvernul să reducă nivelul de taxare, la persoanele fizice și juridice. O măsură de acest gen ar trebui corelată cu reducerea cheltuielilor publice. Politicienii români nu au voința și spațiul fiscal pentru a lua măsuri de acest gen. Și, chiar dacă ar avea, nu ar fi suficient de ample pentru a fi simțite pe piață.
Guvernul ar trebui să reducă aparatul birocratic
Cel mai sănătos mod de reducere a presiunii inflaționiste constă în micșorarea cererii agregate. În economiile contemporane, statul este cel mai mare jucător și ar fi firesc ca acesta să-și reducă activitatea pe piață. În principiu, statul are la îndemână două instrumente: reducerea investițiilor publice și cea a aparatului bugetar. Din păcate, ambele sunt greu de realizat. Reducerea investițiilor publice ne duce mai departe de dezvoltarea infrastructurii. Reducerea aparatului de stat este un proces de durată care, dacă ar fi grăbit, ar genera proteste sociale. Totuși scăderea numărului de angajați la stat, prin pensionări ar putea amâna cu mult efectele dorite.
În precedenta criză, guvernul Boc a ales o a treia cale, care ar trebui evitată, a redus veniturile bugetarilor. În contextul creșterii ratei inflației, o măsură de acest gen ar avea însă efecte devastatoare. Veniturile suplimentare ale populației pun presiune pe cererea agregată din perspectiva valorii nominale. În condițiile pierderii de putere de cumpărare, cererea agreateă reală este mai scăzută. De asemenea, volumul cerut este unul mai scăzut ca în anii precedenți.
Ce ne facem cu inflația?
Fenomenul inflației este greu de combătut după ce se intră în această spirală. Este clar că va fi complicat să reparăm ce a fost stricat. Soluțiile sunt aceleași: mai puțin stat în economie, consolidare fiscală și reducerea aparatului birocratic. În plus, Banca Națională a României ar trebui să grăbească procesul de scumpire a banilor. Prin măriri succesive ale dobânzilor de referință trebuie să se ajungă iar în punctul în care băncile pot oferi depozite cu dobânzi real pozitive. Este nevoie de acestea pentru a reduce cantitatea de monedă de pe piață.
