Economia naturală (Natural Economy) este o formă de organizare a activității economice arhaică și auto-sustenabilă. În aceasta bunurile necesare existenței sunt produse în cadrul gospodăriilor. Schimburile au loc sporadic și, de obicei, prin troc. Relațiile comerciale apar doar în cazul existenței unor surplusuri. În activitatea gospodăriilor schimbul nu este un factor de motivație. De asemenea, specializarea muncii este scăzută, motiv pentru care produsele realizate au o calitate scăzută.
Produsele deficitare afectează direct calitatea vieții, pentru că lipsa specializării duce la o ofertă nediversificată și slab calitativă. Acest mod de organizare economică face ca acumularea de capital să fie deficitară. Activitățile economice sunt intensive în muncă și randamentele lor sunt scăzute. Progresul economic este limitat și, de obicei, generat din surse externe.
În societatea contemporană nu mai există propriu-zis gospodării organizate în sistem de economie naturală. Există comunități cu puternic caracter agrar, dar acestea desfășoară, organizat, schimburi comerciale. Ele sunt specializate în agricultură și participă la comerț pentru a se aproviziona cu bunurile pe care nu le pot produce în mod competitiv. Exemple de organizare mai apropiată de economia naturală sunt cele ale comunităților Amish, din Statele Unite ale Americii. Dar chiar și aceste comunități sunt angajate în schimburi comerciale și nu sunt în totalitate auto-sustenabile.
