Zona bancară liberă (Free banking area) este o regiune în care băncile private au libertatea să emită bani proprii. Tradițional, băncile emiteau bancnote (note bancare) care reflectau depozitele în aur ale clienților. Băncile private sunt supuse unor reglementări similare cu cele din alte ramuri economice, neexistând norme speciale pentru acest sector. Într-un sistem de genul acesta cantitatea de bancnote necesară pieței este determinată de forțele pieței și este dependentă de rezerva de aur a fiecărei instituții. Zonele bancare libere au existat până în secolul XIX. De exemplu, între 1837 și 1863 SUA au fost o zonă bancară liberă, în care băncile private emiteau bancnote proprii.
