Teoria așteptării (Expectation theory) încearcă să explice legăturile dintre ratele dobânzii la obligațiuni pe termen lung și pe termen scurt. Conform teoriei așteptării, un investitor ar trebui să câștige din dobânda unei obligațiuni pe trei ani la fel de mult cât din dobânda încasată pentru trei obligațiuni deținute consecutiv, câte un an de zile. Astfel, valoarea finală a averii rezultată din investiția într-o succesiune de obligațiuni pe termen scurt este egală cu valoarea finală a averii rezultate din investiția în obligațiuni pe termen lung.
Aceste teorii pot fi împărțite în:
- teorii ale așteptării;
- teorii ale așteptării pure;
- teorii ale habitatului preferat.
Modul în care funcționează așteptările investitorilor poate fi observat în formarea prețurilor obligațiunilor. Când rata dobânzii pe piață crește, prețul obligațiunile emise anterior scade. Reducerea prețului ar trebui să continue până în punctul în care raportul între preț și cupon este comparabil cel al noilor obligațiuni emise.
Un exemplu particular, care ne-ar putea face să înțelegem mai ușor această teorie, este cel al Silicon Valley Bank. Instituția a cumpărat obligațiuni pe termen lung, într-un moment în care dobânda de pe piață era extrem de scăzută. Sistemul Federal de Rezerve (Fed) a început din 2021 să majoreze dobânda cheie. Dacă SVB ar fi înțeles că schimbarea politicii monetare este de durată ar fi început să vândă obligațiunile. Banca a apreciat însă că poate aștepta până la scadența titlurilor de valoare sau că Fed va pivota de la politica sa monetară. Când a avut nevoie de capital și a încercat să vândă titlurile, a remarcat că teoria așteptării funcționează și că le pot vinde doar la un preț ajustat.