Teoria ordinii preferențiale (Pecking Order Theory) sau „Teoria ordinii de preluare” a fost dezvoltată de către Stewart Myers și Nicolas Majluf în 1984. Conform acestei teorii, managerii companiilor urmează o ierarhie strictă atunci când caută surse de finanțare. Conform teoriei managerii preferă să finanțeze din veniturile companiei, apoi din datorii și, în final, din emisiuni de acțiuni. Ierarhizarea, de către manageri, a surselor de finanțare interne în defavoarea celor externe, este una firească. Aceștia doresc să evite costurile emisiunilor de acțiuni și obligațiuni și ale informațiilor asimetrice. De asemenea, aceștia urmăresc să reducă riscurile asociate îndatorării și schimbării structurii acționariatului.
