Know-how-ul reprezintă un ansamblu de informații, cunoștințe, abilități deținute de către o persoană fizică sau juridică, care permit realizarea unui produs sau a unui serviciu. Aceste cunoștințe sunt nebrevetabile sau brevetabile și esențiale într-un proces de producție. Tranzacționarea acestui ansamblu de cunoștințe se poate realiza printr-un contract de know-how. Accesul la un set de cunoștințe îi permite unui antreprenor să implementeze direct metode specifice de producție.
Achiziția sau închirierea de know-how este întâlnită frecvent în economia contemporană. Majoritatea produselor au ajuns la un asemenea nivel de complexitate încât dezvoltarea unei tehnologii care să nu încalce niciun brevet ar fi un proces de durată și extrem de costisitor.
Conceptul nu acoperă în mod obligatoriu o tehnologie extrem de modernă. Când o firmă intenționează să intre pe o piață diferită, trebuie să obțină acces la un întreg set de cunoștințe. Astfel, realizarea unui produs oarecare, conform unor standarde presupune informații pe care firma nu le are. De multe ori, când intră pe piețe noi, pentru a nu învăța toate procesele de la zero, companiile preferă să cumpere firme care activează deja în industria respectivă. Astfel obțin direct acces la cunoștințe și la o cotă de piață.