Un contract de know-how este un acord cu valoare legală, între două sau mai multe părți, prin care un furnizor transmite unui beneficiar sau unor beneficiarei, dreptul de a utiliza anumite cunoștințe tehnice. Contractul are o durată predeterminată și nu poate depăși perioada în care cunoștințe sunt protejate legal. De exemplu, când brevetul pentru o tehnologie expiră și acesta intră în domeniul public, contractul nu mai are sens. Acest tip de contracte sunt necesare desfășurării unor procese tehnologice. Transferul cunoștințelor se realizează în schimbul unei redevențe anuale.
Uneori contractele de acest gen poate să fie exclusive, adică să existe beneficiari unici ai tehnologiei. Într-un caz de acest gen, doar beneficiarul poate să exploateze respectiva tehnologie de producție. Când se realizează înțelegeri exclusive, beneficiarii au posibilitatea să creeze monopoluri pe piață.
Contractele de know-how le permit beneficiarilor să sară peste o parte din activitatea de cercetare & dezvoltare. Astfel, ei pot să scurteze chiar și cu ani de zile termenul de lansare al unui produs pe piață.
Contractele de know-how sunt benefice și pentru cei care dezvoltă noile tehnologii. Redevențele anuale le asigură venituri bune fără ca ei să fie obligați să se ocupe de procesul de producție. Stabilitatea financiară și lipsa stresului asociat producției le oferă acestora posibilitatea să se concentreze pe activitatea de cercetare & dezvoltare.