Criteriul de non-rivalitate (Non-rivalry) este folosit în descrierea bunurilor publice pure. Conform acestui criteriu, consumul unei persoane nu afectează cantitățile disponibile pentru alte persoane. Cu alte cuvinte, bunul există într-o cantitate suficient de mare încât clienții să nu concureze pentru obținerea lui. Astfel de bunuri nu se întâlnesc în lumea reală.
Rivalitatea apare chiar și în cazul bunurilor considerate abundente, care pot fi consumate liber, fără o îngrădire a accesului. De exemplu, aerul și apa potabilă au fost date frecvent ca exemple de bunuri publice. Cu toate acestea, ele există în cantități limitate și nu au o calitate constantă. Din această cauză apare o competiție pentru accesul la ele. În unele zone aerul este mai poluat și cei care își permit vor cumpăra filtre de aer sau se vor muta în alte regiuni. Similar poate că există un număr ridicat de izvoare cu apă pură, dar accesul la acestea este costisitor.