O economie enclavă (Enclave economy) reprezintă astăzi acea situație în care o regiune atrage investiții străine superioare regiunilor din jur, fapt care îi permite să se dezvolte în raport cu acestea și cu țara din care face parte. Enclavele au rate ale angajării și salarii mai mari ca regiunile din jur și pot prezenta și diferențe culturale față de acestea.
Inițial, termenul de „economie enclavă” a fost folosit cu un sens parțial diferit. Termenul a fost propus de sociologul Georges Balandier și popularizat de Daniel Chirot. Acesta a fost utilizat pentru a explica procesul de modernizare al societăților întârziate. În concepția lor, economiile enclavă erau moduri de producție capitalistă care prelungeau exploatarea colonială, în special prin exploatarea resurselor primare. Investițiile în economiile enclavă generau doar modernizări de suprafață și nu determinau dezvoltarea societăților locale.
În prezent, situația este diferită pentru că investițiile în tehnologii de vârf au atras după ele formarea capitalului uman local. Cu toate acestea, unele state care au fost colonii au tendința de enclavizare. Este vorba în special de cele care au păstrat și limba coloniștilor. Multinaționalele din țările cu istorie colonistă tind să investească în statele în care limba nu este o barieră.