Cursul de schimb amenință balanța comercială

Cursul de schimb s-a dovedit extrem de stabil în ultimii ani, dar acum acesta amenință balanța comercială a României. De la începutul pandemiei Covid-19, țara noastră s-a confruntat cu o inflație semnificativă. BNR a avut nevoie de mai mult de doi ani pentru a reuși să o coboare la o valoare cu o singură cifră. Chiar și în prezent, România se confruntă cu cel mai ridicat nivel al ratei inflației din Uniunea Europeană. Nivelul ratei inflației este de peste două ori mai mare decât al Ucrainei, țară aflată de doi ani în război.

Faptul că rata inflației este mai ridicată în România decât în UE, în condițiile unui curs leu-euro relativ stabil, dezechilibrează balanța comercială dintre cele două părți. Producătorii din UE și-au ținut mai bine sub control costurile de producție decât cei din România. Produsele din UE s-au scumpit, dar mai puțin decât cele din România. Cât timp decalajul între inflațiile celor două părți se va păstra, produsele europene se vor ieftini relativ la cele românești.

Același lucru este valabil și pentru relația dintre leu și dolar. Inflația din România a fost mai mare decât cea din SUA, deci produsele cu prețuri exprimate în dolari au devenit relativ mai ieftine decât cele românești. Cum toate mărfurile din lume sunt exprimate în dolari americani, importurile din întreaga lume au devenit mai ieftine decât produsele locale.

Similar, exportatorii din România își pierd competitivitatea pe piețele internaționale. Produsele lor sunt tot mai scumpe și ei trebuie să caute soluții pentru reducerea costurilor și salvarea marjelor comerciale. Cât timp cursul este stabil și inflația din România mai mare, situația exportatorilor va continua să se complice.

Care este situația la nivelul magazinelor din România?

Diferența dintre prețurile produselor de import și a celor de export a început să fie tot mai vizibilă în supermarketurile din România. Este suficient să facem o plimbare printre rafturile magazinelor pentru a compara prețurile produselor de import cu cele locale. Când acestea se vând la cantități diferite, ne putem ghida după prețurile la kilogram. De exemplu, dacă ne uităm la cidru, vom observa faptul că un produs premium importat din Noua Zeelandă  a ajuns să fie mai ieftin decât sortimentele locale. Diferența de preț nu este mare, dar surprinde prin faptul că include și costurile de transport în jurul lumii. Același lucru este valabil și pentru radler, zahăr brun etc.

Tendința poare fi observată în special la produsele de import la care producătorul nu este prezent direct pe piața locală. O firmă prezentă pe piață cu produse locale și de import va ajusta și prețurile acestora din urmă. În acest caz, prețul va fi folosit pentru diferențierea între mărci.