Impozitul progresiv nu rezolvă problema României, chiar dacă mulți îl privesc ca pe un leac miraculos pentru deficitul bugetar. Se vorbește despre introducerea acestui impozit ca despre o soluția supremă pentru echilibrarea bugetului. Nimeni nu pare să țină cont că principala cauză a deficitului bugetar nu este legată de nivelul veniturilor colectate, ci de ritmul de expansiune al cheltuielilor publice. Veniturile statului au crescut semnificativ în ultimii ani, dar cheltuielile s-au majorat mult mai rapid. Sursele noi de venituri pot satisface temporar foamea de bani a Guvernului, dar nu pot rezolva cauza fundamentală a deficitului, expansiunea statului.
Argumentul rostogolit cu nonșalanță și de organele de presă este că FMI și Banca Mondială ne recomandă să introducem impozitarea progresivă. Unele publicații merg mai departe și afirmă că instituțiile respective ne SOLICITĂ să introducem acest tip de impozitare. Nimic mai fals. Delegațiile acestor instituții vin în vizite de lucru, constată că Guvernul lucrează cu un buget în deficit și fac sugestii pentru identificarea de noi surse de venituri publice sau pentru creșterea dimensiunii celor existente. Nimeni nu împiedică Guvernul să găsească soluții alternative, prin identificarea de noi venituri sau reducerea de cheltuieli. În realitate, instituțiile internaționale nu cer creșterea taxelor, ci reducerea deficitului bugetar.
Chiar dacă ar funcționa, efectele s-ar evapora rapid
De dragul argumentației, să presupunem că Guvernul va implementa impozitarea progresivă în 2025 și, printr-un miracol, veniturile bugetare vor crește suficient de mult pentru a acoperi deficitul istoric. Victorie. Problemele bugetare vor deveni un vis urât. Nu e chiar așa. Statul a dovedit în cea mai mare parte a istoriei sale că este un cheltuitor expansiv. Da, câteva luni nu ar exista problema deficitului, dar, ulterior, după modelul experimentat și în trecut, statul va începe să se extindă. Cheltuielile bugetare vor crește și, în cel mult 2-3 ani, Guvernul României se va găsi într-o situație asemănătoare. De data aceasta însă nu va avea cui să mai crească impozitele.
Efectele impozitării progresive nu sunt cele urmărite de stat
În paragraful anterior, ne-am imaginat un scenariu favorabil Guvernului, dar situația reală va fi diferită. În primul rând, impozitarea progresivă înseamnă venituri mai mici pentru o parte a populației. Astfel, va avea loc o reducere a consumului și a încasărilor din TVA. De asemenea, vor scădea economiile și investițiile. Cei cu venituri mari vor avea mai puține sume de depozitat în bănci și aceste instituții vor dispune de mai puține lichidități pentru a acorda credite.
Situația se va complica și mai mult pentru finanțele țării, pentru că unii vor găsi soluții alternative de remunerare. Impozitarea progresivă va aduce noi metode de optimizare fiscală. Destul de probabil, veniturile foarte mari vor deveni o raritate în România. Efectele vor fi resimțite și la nivelul bugetului, unde ne putem aștepta la încasări mai scăzute decât cele planificate.
Ponderea angajaților încadrați cu venituri minime mici este deja majoritară în totalul salariaților, dar aceasta va crește și mai mult după introducerea impozitării progresive.
Reforma sistemului financiar ar trebui să pornească de la cheltuielile publice
Soluțiile de creștere a veniturilor bugetare care presupun majorarea taxelor nu vor produce efectele urmărite de Guvernul României. Fie că vorbim de introducerea impozitării progresive sau de creșterea TVA-ului, efectul imediat va fi o scădere a consumului și al veniturilor bugetare. Scăderea veniturilor va determina reducerea cererii globale și va împinge în faliment firmele care deja se află în situații vulnerabile.
Soluția la problema Guvernului este cunoscută, dar politicienii români nu au curajul să o implementeze. Ea ar presupune reducerea cheltuielilor bugetare la un nivel sustenabil pe baza veniturilor curente. Pentru a reuși acest lucru ar fi necesară restructurarea aparatului bugetar, restrângerea cheltuielilor publice și abordarea unei politici a cumpătării. Este mai probabil să asistăm la împingerea țării într-o stare de faliment înainte să vedem adoptate măsuri de austeritate.
