Paradoxul productivității tehnologiilor informaționale (The productivity paradox of information technology) se referă la un fenomen observat în unele organizații. Astfel, acestea realizează investiții în tehnologie informațională pentru a crește eficiența și productivitatea, dar rezultatele nu sunt conforme cu așteptările.
Conceptul a fost propus în anii 1980, când s-au realizat investiții semnificative în dotarea tehnologică, fără să se înregistreze creștea semnificativă a productivității. Dintre factorii care contribuie la formarea acestui paradox, menționăm:
- adoptarea pe scară largă a tehnologiilor este un proces de durată. Angajații au nevoie de timp să învețe să folosească noile instrumente și să înceapă să le utilizeze la potențialul lor maxim.
- productivitatea angajaților guler alb este greu de măsurat;
- necesitatea realizării de investiții complementare;
- etc.
Paradoxul productivității tehnologiilor informaționale este unul surprinzător, pentru că așteptarea firească este ca tehnologia să faciliteze o creștere a productivității.
Ne putem aștepta la apariția unui paradox asemănător în condițiile răspândirii tehnologiilor bazate pe inteligența artificială. Foarte multe companii fac acum eforturi pentru a adopta noile tehnologii. Se fac investiții în licențe de produse bazate pe inteligența artificială și se speră la obținerea unei creșteri de productivitate. Este greu de crezut însă că angajații vor putea să profite la maxim de avantajele noilor tehnologii. Probabil, în următorii ani, pentru cele mai multe companii, câștigul de productivitate va fi relativ scăzut pentru cele mai multe companii.