Școala de la Chicago (The Chicago School) a fost dezvoltată în cadrul universității din același oraș, începând cu anii 1930. Școala a fost fondată în cadrul departamentului de științe economice al universității de către Frank Hyneman Knight. Alți membri notabili ai școlii au fost Gary Becker, Ronald Coase, Milton Friedman și George Stigler. Școala de la Chicago a promovat laissesz-faire-ul și ideea că în lipsa intervențiilor guvernamentale se vor obține cele mai eficiente rezultate. Școala a plecat de la premisa indivizilor raționali care acționează pentru a-și maximiza interesele proprii și vor reacționa la stimulentele prin preț. Piețele populate cu actori raționali vor determina distribuția resurselor economice rare către utilizările lor cele mai eficiente. Astfel se obține o alocare eficientă a factorilor de producție. De asemenea, adepții școlii de la Chicago considerau că oferta monetară trebuie să fie în echilibru cu cererea.
