Aisbergul ignoranței (The aisberg of ignorance) este un model utilizat frecvent în management și în studiul comportamentului organizațional pentru a ilustra decalajul existent între ceea ce știe managementul și ceea ce experimentează angajații de linie. Modelul afirmă că asemeni unui aisberg, cea mai mare parte a problemelor sunt scufundate și necunoscute managementului de vârf. Modelul a fost dezvoltat de către Sidney Yoshida în anii 1980.
Conform modelului, pe măsură ce avansezi într-o organizație cunoști mai puțin din problemele acesteia. Astfel:
- Angajații de linie cunosc 100% din problemele organizației;
- Managerii de linie cunosc 76% din problemele organizației;
- Managerii de mijloc sunt conștienți de 9% din problemele organizației;
- Managerii de vârf cunosc doar 4% din problemele organizației. Practic, aceștia nu sunt la curent cu 96% din problemele companiilor.
Elementele fundamentale ale modelului sunt:
- Organizațiile au multe probleme care nu sunt vizibile (partea scufundată a aisbergului);
- Aisbergul se formează din cauza comunicării deficitare dintre nivelurile organizației;
- Angajații din prima linie au cunoștințe esențiale despre problemele organizației;
- Necunoașterea problemelor duce la decizii proaste.
Modelul se poate aplica ad literam doar la organizațiile medii și mari. La nivel de microîntreprindere, managerii de vârf se implică în tot ciclul de producție și, deci, cunosc o proporție mult mai mare a problemelor.
Înțelegerea aisbergului ignoranței este esențială în procesele decizionale. În mod ideal, managementul de vârf se va consulta permanent cu specialiștii din nivelurile inferioare pentru a lua decizii informate. Doar în acest mod, deciziile managerilor vor adresa problemele reale ale organizațiilor.