O criză imobiliară (Real estate crisis) este e o situație de dezechilibru pe piața locuințelor, a clădirilor de birouri și a celor industriale care presupune o perioadă de creștere accentuată a prețurilor, urmată de o prăbușire bruscă. Această supraîncălzire a pieței apare pe fondul accesului ușor la bani ieftini. Creditele care se obțin ușor determină o majorare a cererii care nu este sustenabilă. În momentul în care costul creditelor începe să crească are loc o prăbușire bruscă a cererii. Deoarece proprietățile imobiliare au valoare intrinsecă ridicată, dezvoltatorii și proprietarii opun rezistență la prăbușirea prețurilor și caută să amâne tranzacțiile. Această rezistență la vânzare poate cauza anumite blocaje pe piață. În final, nevoia de resurse financiare și restanțele față de furnizori forțează vânzarea la prețuri mai scăzute. Dezvoltatorii încep să reducă pretențiile financiare și pe piață se formează noi prețuri de echilibru.
Punctul până la care vor scădea prețurile la imobiliare depinde de contextul de pe piață, durata crizei și puterea financiară a dezvoltatorilor. Dacă sentimentul de pe piață este că economia își va reveni rapid, ofertanții vor încerca să aștepte un moment mai prielnic pentru vânzare. Aceștia ar putea apela la credite pentru a putea funcționa în continuare. De multe ori, dezvoltatorii își vor îngheța proiectele, sperând într-o revenire a pieței.