Depozitele bancare erodează economiile românilor pentru că oferă dobânzi real negative. Băncile românești oferă de câțiva ani dobânzi care sunt cu mult sub nivelul ratei inflației. Dobânda de referință, practicată de Banca Națională a României, este scăzută pentru a încuraja creditarea. Dobânzile oferite pentru depozite nu acoperă nici măcar rata inflației. Practic, băncile le oferă deponenților o remunerație sub nivelul deprecierii monedei, pentru utilizarea capitalului.
Dobânda real negativă a devenit norma
Ce înseamnă acest lucru? Că puterea de cumpărare a capitalului depus la bănci este mai scăzută la retragerea sa. Cu alte cuvinte, deponentul finanțează banca prin puterea de cumpărare pierdută. Și aici este o problemă, pentru că dobânzile solicitate la credite sunt mai mari ca la depozite și, în plus, banca poate, prin instrumentul multiplicatorului de bani, să ofere spre creditare sume care depășesc cu mult valoarea celor depuse. Banca oferă împrumuturi la valori ale dobânzii care acoperă rata inflației și obțin de la populație capital pe care îl plătesc prin dobânzi real negative.
Evident aceasta este o afacere extrem de proastă pentru deponenți. În plus, situația s-a deteriorat și mai mult în această toamnă când inflația lunară s-a apropiat de 10%, fapt care a accentuat prăbușirea puterii de cumpărare. Diferența între dobânzile oferite populației și rata inflației a crescut la 5-6%. Să pierzi 5% din valoarea depozitului este cel puțin neplăcut. De ce ar avea încredere un individ într-o instituție financiară care nu se dovedește capabilă să îi mențină valoarea banilor? În plus, aceasta îi aplică și comisioane suplimentare. Este evident că nu are motive să o facă.
Pe o piață în care depozitele cu dobânzi real negative au devenit norma, posesorul de capital ar trebui să se implice activ în identificarea de soluții pentru protejarea acestuia. Din păcate nu există foarte multe alternative pentru protejarea banilor. Poate că persoanele care dispun de economii semnificative ar putea lua în considerare investiții în imobiliare sau în obiecte de artă, dar astfel de plasamente sunt, de obicei, inaccesibile pentru indivizii de rând.
Cum ne putem proteja capitalul
Soluții mai la îndemână ar fi plasarea banilor în titluri de valoare, dar piața este supraîncălzită și s-ar putea ca pe termen mediu să asistăm la pierderea valorii acestora. Cum micii posesori de capital nu au timpul și know how-ul necesar pentru a reacționa rapid la fluctuațiile de pe piața secundară este greu de crezut că aceasta ar putea deveni o destinație a investițiilor. Similar, plasarea capitalului în cripto-monede este extrem de riscantă, pentru că acestea sunt extrem de volatile.
Probabil că soluția cea mai la îndemână este conversia capitalului într-o valută forte. Din păcate și valutele forte sunt erodarte de rate ale inflației care se îndreaptă spre maxime istorice. Chiar și în aceste condiții, valutele forte pot fi soluții pentru protejarea valorii economiilor. Acestea simt de preferat depozitelor în lei. Depozitele în valută au dobânzi mai scăzute decât cele pentru lei, dar protejează economiile de pierderile de valoare în cursul de schimb. Situația este comparabilă cu cea din anii 1990, când tranzacțiile cu $ și DM erau protecția standard împotriva inflației.
Depozitele bancare erodează economiile românilor
Politica Băncii Naționale a României, de a ține dobânda de referință jos, pentru a încuraja creditarea, este una care nu este corectă față de micii proprietari de capital. Aceștia sunt forțați să caute metode alternative de protejare a economiilor lor. Ironic, în prezent, dobânzile la depozite fac să fie preferabilă chiar și schimbarea în valută și păstrarea economiilor la saltea. Un depozit bancar nu acoperă rata inflației. În plus, dobânda pe care o generează este impozitată, ceea de determină reducerea câștigului potențial. O valută forte are potențialul să se aprecieze și să conserve mai bine valoarea capitalului.
