Categorii
Piața externă

Autoritățile monetare mondiale au aflat că avem inflație

Secretul lui Polichinelle a fost aflat de către autoritățile monetare din întreaga lume. Rata inflației se apropie în cele mai multe țări dezvoltate de nivelul record aferent crizei financiare din 2007-2008. Acum fenomenul este acceptat aproape unanim și ne putem pregăti pentru efectele întârziate ale dezastrului economic.

În ultimele luni, discursul autorităților publice a fost unul de-a dreptul halucinant. Reprezentanți de top din instituții care elaborează politici fiscale și monetare au ieșit regulat cu declarații publice privind faptul că inflația este ținută sub control și că suntem pe drumul bun al recuperării economice.  În realitate, în ultimul an, băncile centrale ale lumii au tipărit 25% din cantitatea totală de monedă aflată în circulație, oferta și cererea s-au prăbușit și creditele ieftine au permis multiplicarea masei monetare aflată în circulație la niveluri nesustenabile. Cu alte cuvinte, ratele mici ale inflației păreau să coexiste cu o economie suferindă și părea că trăim un miracol economic.

În ultimele săptămâni, mirajul din jurul ratei inflației s-a prăbușit și acum a devenit evident că aceasta a fost mereu printre noi, doar că nu a fost vizibilă. De fapt, se pare că experimentăm cele mai ridicate niveluri ale ratei inflației de după 2008. Mascarea inflației a fost posibilă pe fondul unor condiții economice particulare și a unor schimbări fundamentale în comportamentul consumatorilor.

Cum a fost posibilă mascarea inflației?

Cum a fost posibil această mascare a inflației? A fost vorba despre un cumul de factori. Despre unii dintre aceștia am mai scris (e.g. pe fondul scăderii generalizate a cererii, producătorii au păstrat prețurile aproape de nivelul costurilor de producție, în încercarea de a-și conserva cota de piață), pe alții i-am tratat mai superficial pentru că sunt mai tehnici și înțelegerea lor este mai dificilă.

Un exemplu de mistificare tehnică a ratei inflației provine din modul în care se calculează aceasta. Structurile specializate din instituțiile monetare publice calculează rata inflației folosind un coș mediu de consum. Practic, rata inflației nu este raportată la toate produsele și serviciile care sunt tranzacționate într-o țară, ci la acest coș statistic. Această metodă dă rateuri chiar și în anii fără evenimente deosebite, dar anul pandemiei a reușit să îi scoată în evidență limite nebănuite. Pentru mai multe detalii puteți citi și o foarte bună analiză pe subiect în Financial Times.

În acest an al pandemiei a avut loc o schimbare fundamentală a comportamentului de consum din întreaga lume. Oamenii au renunțat la transport, la serviciile de alimentație publică, la evenimente, la achiziții extravagan1te și, această schimbare radicală a comportamentului de consum a determinat o modificare a coșului real de consum. Și, în timp ce 6 miliarde de oameni și-au schimbat comportamentul de consum, autoritățile monetare din întreaga lume au continuat să utilizeze același coș de dinainte de declanșarea pandemiei.

Structura coșului de consum pre-pandemic nu este relevantă pentru anul 2020. Cererea pentru bunurile dintr-o mare parte a coșului de consum s-a prăbușit și producătorii, în speranța unei reveniri, au păstrat prețurile scăzute chiar și în contextul creșterii costurilor de producție. Păstrarea în coș a acestor bunuri cu preț stabil a permis ascunderea creșterii de prețuri pentru produsele și serviciile care au devenit extrem de căutate în 2020. Astfel, prin neajustarea coșului de consum la noul normal,  autoritățile monetare au participat la mistificarea datelor economice reale. Revenirea treptată la o nouă normalitate, asemănătoare celei pre-pandemice, a pus presiune pe prețurile bunurilor din coșul de consum și atrage majorările de prețuri amânate până de curând.

Această situație particulară ne atrage atenția asupra limitelor indicatorului ratei inflației și asupra ușurinței cu care poate fi manipulat.  Limitele sale și ale coșului de consum pe care se bazează sunt cunoscute de către specialiști și, din când în când, mai apare câte o propunere de inovare. De exemplu, în preajma precedentei crize financiare globale, o corporație americană a anunțat un proiect gigant și utopic, în cadrul căruia urma să fie dezvoltat un coș global al inflației, format din toate bunurile tranzacționate pe platformele online. Proiectul a murit fără să fie implementat și, la momentul potrivit, am să explic de ce acest coș utopic era sortit din start eșecului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.