Criza debutează la început de iarnă. Ne îndreptăm spre o criză care se anunță mult mai gravă ca precedenta din 2009/2010. Era evident că nu poți să oprești producția la nivel mondial și să inunzi piețele cu bani ieftini, pentru ca mai apoi să te aștepți ca economia să-și revină în mod miraculos. Banii ieftini aruncați pe piețe au permis conservarea locurilor de muncă pe termen scurt dar schimburile economice nu au revenit la nivelul inițial.
În toată această perioadă au existat voci, nu neapărat oneste, care anunțau o revenire extrem de rapidă a economiilor și o întoarcere la starea lor inițială. De parcă după o experiență atât de traumatizantă ar fi posibilă reluarea vechilor obiceiuri de consum. Presa a încercat să sprijine aceste opinii extrem de optimiste. În toată perioada au apărut articole prin care s-a încercat liniștirea consumatorilor și a vânzătorilor de pe anumite piețe.
De exemplu, în ultimele săptămâni, în presa internațională au apărut foarte multe articole în care se condamnă munca remote și se concluzionează că nu funcționează. Putem suspecta că articolele de genul acesta au ca origine grupuri de interese din zona proprietarilor de birouri care își văd amenințate afacerile. La fel, tot mai multe articole afirmă că avioanele sunt cele mai sigure mijloace de transport, cu o rată de infectare care tinde spre zero. Pare evident că aceste articole sunt o tentativă de a salva o industrie greu în care riscul de faliment este imens.
Pe ce s-a bazat optimismul oamenilor
Pe ce s-a bazat acel optimism inexplicabil al oamenilor? În primul rând, oamenii nu au apreciat corect riscurile și amploarea pandemiei și au crezut că imunizarea naturală sau un vaccin vor fi obținute până la începutul toamnei. Din păcate, testele făcute în zonele cele mai afectate de COVID-19 au relevat că foarte puțini indivizi au anticorpi și, că deși se lucrează la tratamente, un vaccin nu va exista înainte de primăvara sau vara lui 2021. În al doilea rând, piețele lumii au fost inundate cu bani ieftini care au dat aparența că economiile se pot auto-susține. În UE au fost în vigoare diferite programe de conservare a locurilor de muncă, de la șomaj tehnic la kurzarbeit. Programele au permis menținerea majorității locurilor de muncă și au dat senzația că economiile își pot reveni rapid. Doar că acestea se apropie de final și piața liberă își va spune cuvântul.
În România, măsurile de conservare a locurilor de muncă au constat în subvenționarea șomajului tehnic și sprijinirea pentru trei luni a beneficiarilor, cu până la 41,5% din salariul mediu brut. A doua măsură a presupus menținerea locurilor de muncă până în decembrie anul curent. Prin aceste măsuri, Guvernul a amânat până în ianuarie 2021 un val de disponibilizări. Pentru moment aceste măsuri au funcționat. Conform INSSE, la nivel național, în iunie 2020 față de 2019, erau cu 83.000 de angajați mai puțin. Scăderea numărului de angajați este nesemnificativă dacă ne gândim că iunie a venit după 3 luni extrem de dificile. Multe locuri de muncă riscă să dispară în această iarnă, când angajatorii vor scăpa de obligația menținerii.
Ce impact au avut investițiile publice
În cazul României, o altă măsură care a avut un impact pozitiv este cea a creșterii investițiilor publice. Conform declaraților oficialilor guvernamentali, anul acesta s-au realizat investiții publice record, de 20 de miliarde de lei. Pe măsură ce avansăm spre iarnă șantierele pe drumuri se vor închide și sumele pompate în proiecte vor scădea corespunzător. Reducerea investițiilor publice va fi succedată de cea a schemelor de personal. Este de așteptat ca în luna ianuarie să simțim criza în profunzime.
Lansarea rapidă a vaccinurilor anti – Covid 19 ar putea impulsiona economia și amâna intrarea într-o recesiune dureroasă. Se lucrează la 170 de vaccinuri și tratamente dar lansarea acestora pe piață este improbabilă anul acesta.
Criza debutează la început de iarnă în întreaga Uniune Europeană
La nivel european se caută deja soluții pentru păstrarea a cât mai multe locuri de muncă. Propunerile care vin dinspre sindicate și oficialii publici constau, în special, în reducerea normelor de lucru. De exemplu, cel mai mare sindicat din Germania, IG Metall a propus introducerea săptămânii de lucru cu patru zile. Similar, prim-ministrul Suediei a lansat în dezbatere posibilitatea reducerii zilei de lucru de la 8 la 6 h pe zi. Măsură este interesantă deoarece timpul liber câștigat ar permite dezvoltarea altor sectoare economice. Rămâne de văzut dacă productivitatea angajaților poate fi crescută pentru a compensa reducerea programului de muncă.
România și restul țărilor din Uniunea Europeană au început să închidă programele prin care au conservat locurile de muncă. Este de așteptat ca în următoarele luni să vedem tot mai multe efecte ale crizei. Deja a început să crească numărul persoanelor disponibilizate și al firmelor intrate în insolvență.
