România a evoluat de la criza de angajați la cea de locuri de muncă într-un timp record. Acum două luni, dacă deschideam publicațiile economice era imposibil să nu găsim articole despre criza forței de muncă din România. Cu siguranță am fi citit despre faptul că:
- Agricultorii nu găseau muncitori dispuși să fie zilieri în perioadele de vârf;
- Firmele din IT nu mai găseau programatori și începuseră să caute personal între pasionați și absolvenții de școli informale;
- Firmele din servicii nu reușeau să găsească angajați și, dacă o făceau, nu erau suficient de stabili;
- Hotelierii nu reușeau să acopere necesarul de personal în vârf de sezon;
- Etc.
De altfel, până în februarie, angajatorii cereau suplimentarea locurilor din universități pe specializările cu criză de personal, facilități fiscale, tichete pentru suportul unor industrii și simplificarea procesului de angajare de personal din afara UE. Toate aceste solicitări erau încercări de a rezolva criza acută de personal din economie.
Starea de urgență a blocat angajările
Starea de urgență și ordonanțele militare au dus la distanțare socială și la izolare la domiciliu ca mod de viață. Închiderea economiei mondiale, restricțiile de circulație și recomandările de a se munci de acasă au cauzat un declin sever al economiei naționale, care nu a fost bine apreciat când s-au luat deciziile. Datele INSSE, destul de imprecise în perioada aceasta, vorbesc de un declin al economiei de 30% în luna martie și de unul de 40% în aprilie și încă nu există estimări pentru lunile următoare. Nu știm cât va dura acest blocaj economic autoimpus și devine complicat să estimăm efectele sale asupra falimentelor viitoare și restrângerilor de activitate.
Cifrele dezastroase din economie sunt confirmate și de creșterea numărului de șomeri, normali și tehnici. Numărul șomerilor va continua să crească pentru că mulți manageri vor constata că fluxurile de venituri s-au prăbușit. La totalul șomerilor putem adăuga și angajații care, pe fondul restrângerilor de activitate, s-au trezit cu salariile și normele reduse. În România sunt acum probabil peste 1 milion de indivizi apți de muncă în șomaj, la care probabil se mai adaugă 1 milion întorși din vestul Europei, iar din aceștia câteva sute de mii își caută deja un nou loc de muncă sau sunt pe punctul să înceapă procesul.
De la criza de angajați la cea de locuri de muncă
Perspectivele nu sunt roz pentru multe firme. Ajutorul de stat sub forma șomajului tehnic le permite să-și conserve starea până la ridicarea restricțiilor. Totuși, la ridicarea restricțiilor afacerile s-ar putea să nu revină cu rapiditate la nivelurile anterioare. În primele luni după ridicarea restricțiilor, va urma un nou val de falimente. De asemnea, va crește numărul de salariați trimiși în șomaj normal.
Chiar și în sectoarele în care munca remote este posibilă, multe firme întâmpină probleme pentru serviciile oferite sunt dependente de alte industrii. De exemplu, de industrii închise aproape în totalitate, precum transportul în comun, HoReCa, turismul etc. Într-un sens, aceste firme sunt mai vulnerabile decât cele din industriile închise deoarece angajații lor sunt vânați de competitori. Alte firme de IT pot acum să înceapă acum un proces de recrutare extensiv. Acestea pot selecta și integra ușor angajații în echipe pentru că aceștia și-au pierdut puterea de negociere.
Toate aceste schimbări o să-și pună amprenta puternic pe gradul de satisfacție al angajaților. De 4-5 ani pe piața muncii din România angajatorii își pierduseră puterea asupra angajaților. Aceștia din urmă știau cât de greu este pentru patronate să le găsească înlocuitori competenți și puteau să negocieze de pe o poziție de forță condițiile de muncă și eventualele majorări salariale. Acum, în dezastrul economic spre care ne îndreptăm, angajatorii își recapătă puterea de forță în negociere.
Angajatorii sunt iar într-o poziție de forță
Disperarea angajaților potențiali, lăsați cu venituri minime sau fără, perspectivele economice sumbre și creșterea exponențială a numărului celor care caută de muncă au readus angajatorii într-o poziție de forță, prin care vor putea impune salarii mai scăzute și condiții de muncă mai puțin bune. Din păcate, recesiunea și criza se anunță prelungite, deci ne putem aștepta la o perioadă de cel puțin 3-4 ani, în care mulți angajatori se vor comporta ca stăpânii de sclavi.
