Categorii
Opinii

De la criza de forță de muncă la cea de locuri de muncă

A fost de ajuns o singură ordonanță pentru ca România să treacă de la criza de forță de muncă la cea de locuri de muncă. Până acum o lună firmele nu reușeau să găsească candidați pentru pozițiile disponibile și cereau ca statul să relaxeze legislația muncii pentru a se putea aduce angajați din afară, astăzi asistăm la o situație care atunci nu ar fi părut posibilă. Închiderea forțată a economiilor lumii, a piețelor de export, a industriilor care implică colaborare umană intensivă, au dus la o restrângere economică fără precedent în istoria recentă a umanității, comparabilă poate doar cu cele rezultate din distrugerile celor două războaie mondiale.

Acum două luni de zile, dacă deschideam la întâmplare ziarele economice era imposibil să nu găsim cel puțin câteva articole despre criza forței de muncă din România. Cu siguranță am fi citit despre faptul că:

  • Agricultorii nu găseau muncitori dispuși să fie zilieri în perioadele de vârf;
  • Firmele din IT nu mai găseau programatori și începuseră să caute personal între pasionați și absolvenții de școli informale;
  • Firmele din servicii nu reușeau să găsească angajați și, dacă o făceau, nu erau suficient de stabili;
  • Hotelierii nu reușeau să acopere necesarul de personal în vârf de sezon;
  • Etc.

De altfel, până în februarie, angajatorii cereau suplimentarea locurilor din universități pe specializările cu criză de personal, facilități fiscale, tichete pentru suportul unor industrii și simplificarea procesului de angajare de personal din afara UE. Toate aceste solicitări erau încercări de a rezolva criza acută de personal din economie.

Starea de urgență a blocat angajările

Instaurarea stării de urgență naționale și ordonanțele militare care i-au urmat au dus la instaurarea distanțării sociale și a izolării la domiciliu ca mod de viață. Închiderea economiei mondiale, restricțiile de circulație și recomandările de a se munci de acasă au cauzat un declin sever al economiei naționale, care nu a fost bine apreciat când s-au luat deciziile. Datele INSSE, destul de imprecise în perioada aceasta, vorbesc de un declin al economiei de 30% în luna martie și de unul de 40% în aprilie și încă nu există estimări pentru lunile următoare. Nu doar că nu știm cât va dura acest blocaj economic autoimpus, dar devine tot mai complicat să estimăm efectele sale asupra falimentelor viitoare și restrângerilor de activitate.

Cifrele dezastroase din economie sunt confirmate și de creșterea numărului de șomeri, normali și tehnici. Numărul de șomeri ca continua să crească pentru că tot mai mulți administratori vor constata că fluxurile de venituri s-au prăbușit. La numărul total al șomerilor putem adăuga și angajații care, pe fondul restrângerilor de activitate, s-au trezit cu salariile și normele reduse. În România sunt acum probabil peste 1 milion de indivizi apți de muncă în șomaj, la care probabil se mai adaugă 1 milion întorși din vestul Europei, iar din aceștia câteva sute de mii își caută deja un nou loc de muncă sau sunt pe punctul să înceapă procesul.

Perspectivele economice nu sunt roz

Perspectivele nu sunt roz pentru multe firme. Ajutorul de stat sub forma șomajului tehnic le permite să-și conserve starea până la ridicarea restricțiilor, dar este foarte probabil ca la ridicarea restricțiilor afacerile să nu revină cu rapiditate la nivelul anterior. Este de așteptat ca, în primele luni după ridicarea restricțiilor, să asistăm la un nou val de falimente și de trimiteri angajaților în șomaj normal, pentru că pur și simplu multe piețe nu o să mai fie la fel de dinamice.  

Din păcate, chiar și în sectoarele în care munca remote este posibilă, multe firme au probleme pentru că serviciile pe care le oferă sunt dependente de industrii care au fost închise aproape în totalitate, precum transportul în comun, HoReCa, turismul etc. Într-un sens aceste firme sunt mai vulnerabile ca cele din industriile închise pentru că angajații lor sunt de interes pentru alte firme. Alte firme de IT pot acum să înceapă acum un proces de recrutare extensiv. Au de unde alege angajați și îi pot integra mult mai ușor în echipe acum că aceștia și-au pierdut puterea de negociere.

Toate aceste schimbări o să-și pună amprenta puternic pe gradul de satisfacție al angajaților. De 4-5 ani pe piața muncii din România angajatorii își pierduseră puterea asupra angajaților. Aceștia din urmă știau cât de greu este pentru patronate să le găsească înlocuitori competenți și puteau să negocieze de pe o poziție de forță condițiile de muncă și eventualele majorări salariale. Acum, în dezastrul economic spre care ne îndreptăm, angajatorii își recapătă puterea de forță în negociere.

Angajatorii sunt iar într-o poziție de forță

Disperarea angajaților potențiali, lăsați cu venituri minime sau fără, perspectivele economice sumbre și creșterea exponențială a numărului celor care caută de muncă au readus angajatorii într-o poziție de forță, prin care vor putea impune salarii mai scăzute și condiții de muncă mai puțin bune. Din păcate, recesiunea și criza se anunță prelungite, deci ne putem aștepta la o perioadă de cel puțin 3-4 ani, în care mulți angajatori se vor comporta ca stăpânii de sclavi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.