România a experimentat mai multe valuri de emigrație în ultimele zeci de ani. În afară de migrația determinată de regimul dictatorial, restul valurilor au fost motivate de dorința de a câștiga venituri superioare. Țara s-a dezvoltat semnificativ după aderarea la Uniunea Europeană și acum asistăm la formarea unui nou val al migrației, care nu mai este determinat de foame. Acest val este format din angajații remote care au venituri suficient de mari pentru a putea trăi în alte țări. Creșterea costurilor de viață din România nu face decât să accelereze acest proces de migrație.Citește în continuareUn nou val al emigrației se conturează în România
Etichetă: angajați remote
Argumentele aduse împotriva muncii remote sunt extrem de ciudate. Se insistă că angajații remote riscă alienarea, depresia și scăderi catastrofale ale productivității. Cele mai multe dintre aceste îngrijorări sunt legate de deteriorarea stării psihologice a angajaților ca urmare a adoptării forțate a telemuncii. În sens mai larg, se sugerează că prin desfășurarea activității în birouri organizate sunt prevenite astfel de probleme. Se pleacă însă de la o premisă greșită, că angajații își satisfac nevoile de socializare doar la locul de muncă. Telemunca poate fi privită ca o eliberare care le permite oamenilor să se implice în activități de socializare independente.Citește în continuareArgumentele împotriva muncii remote sunt eronate
Creșterea exponențială a numărului de angajați remote ridică unele probleme de etică în raporturile dintre ei și patronate. Angajații remote au devenit, fără voia lor, investitori în companiile la care lucrează. O parte din cheltuielile cu chiria, internetul, electricitatea etc. sunt făcute în favoarea angajatorilor lor, fără ca aceștia să le ofere vreo compensație. Autoritățile centrale ar trebui să îmbunătățească legislația muncii pentru a reglementa cadrul prin care companiile să compenseze aceste investiții negative ale angajaților.Citește în continuareCum compensăm cheltuielile angajaților remote?