Categorii
Opinii

Argumentele împotriva muncii remote sunt eronate

Argumentele aduse împotriva muncii remote sunt extrem de ciudate. Se insistă că angajații remote riscă alienarea, depresia și scăderi catastrofale ale productivității. Cele mai multe dintre aceste îngrijorări sunt legate de deteriorarea stării psihologice a angajaților ca urmare a adoptării forțate a telemuncii. În sens mai larg, se sugerează că prin desfășurarea activității în birouri organizate sunt prevenite astfel de probleme. Se pleacă însă de la o premisă greșită, că angajații își satisfac nevoile de socializare doar la locul de muncă. Telemunca poate fi privită ca o eliberare care le permite oamenilor să se implice în activități de socializare independente.

Argumentele împotriva muncii remote sunt eronate și angajatorii știu acest lucru. În ultimele luni, proprietarii de spații de birouri și purtătorii lor de cuvânt din presă au devenit tot mai insistenți în promovarea narativului că munca de la domiciliu duce la alienare, depresie și scăderi catastrofale de productivitate. Telemuncitorii nu mai pot socializa și încep să intre în depresie. În timp, starea lor duce la reduceri de productivitate. Altfel spus, pentru binele nostru psihic ar trebui să alocăm 1-2 ore pe zi pentru deplasare și să ne petrecem alte 8-9 ore într-un birou. Cu un regim atât de solicitant am fi prea obosiți ca să mai intrăm în depresii.

A scăzut cu adevărat productivitatea?

În mod evident, premisa de la care se pleacă este una profund greșită, cum că la locul de muncă ar trebui să ne satisfacem și nevoile de socializare. De parcă cele câteva vorbe amiabile schimbate pe holuri, lifturi sau în pauza de cafea ne-ar satisface nevoile de socializare. Apărătorii activităților desfășurate la birou sunt însă lipsiți de inspirație. Problema lor este că nu pot transmite mesaje credibile privind scăderile de productivitate. Angajatorii sunt cei mai în măsură să măsoare cum s-a modificat productivitatea angajaților prin mutarea activității la domiciliu. Fără să am date pot totuși să afirm că rezultatele nu sunt similare pentru toți ci că au existat și creșteri și scăderi de productivitate.  Pe baza datelor interne, legate de productivitatea angajaților și de costul spațiilor de birouri, fiecare companie care a forțat trecerea la telemuncă poate să decidă cum anume să-și continue activitatea.

În cazul firmelor care au înregistrat scăderi medii de productivitate s-ar putea totuși ca telemunca să fie soluția optimă. Dacă reducerile de productivitate, exprimate monetar, sunt mai scăzute decât economiile rezultate din renunțarea la spațiile de birouri atunci aceștia ar putea prefera adoptarea telemuncii. Scăderea de productivitate ar putea fi compensată printr-o ușoară creștere a forței de muncă. De asemenea, în timp, pe măsură ce procedurile pentru munca de la distanță s-ar omogeniza, pierderea de productivitate ar putea fi recuperată.

Un alt element de care ar trebui să ținem cont este că încă nu există suficiente date statistice care să ne permită să tranșăm definitiv această problemă. Avem două luni de izolare, în care mulți angajați s-ai refugiat în muncă pentru a evada din contextul frustrant, deci productivitatea a atins niște niveluri nesustenabile. Apoi, avem lunile de relaxare, în care oamenii au încercat să-și recapete libertatea, perioadă în care s-a accentuat senzația unor scăderi de productivitate și la telemuncitori și la cei din birouri. Pentru a putea face însă analize relevante am avea nevoie de mai multe date, colectate pe parcursul mai multor ani, eventual ani fără condiții excepționale, cum este pandemia COVID-19.

Socializarea la locul de muncă

Unii oameni socializează aproape exclusiv în mediul de muncă, dar acest lucru nu legitimează o condamnare a activităților remote. Munca remote nu cauzează alienarea angajaților ci activitatea de la birou. Programul de 8 ore monopolizează timpul angajaților și îi îndepărtează de alte modalități de socializare. Companiile au tendința să monopolizeze până și week-end-urile angajaților cu activități de team building.  De fapt, activitatea la birou duce la situațiile extreme în care viața socială devine dependentă de carieră. Explicația este simplă. Angajații petrec 8-9 ore la birou, 1-2 h pe drumuri și nu mai au timp pentru pasiuni, hobby-uri, prietenii etc. Aceștia ajung dependenți de birou și de colegii de muncă, fapt care accentuează traumele pierderii unui loc de muncă. Cel care socializează exclusiv la locul de muncă își pierde sursa de venit și cercul social, trauma fiind dublă.

În logica proprietarilor de spații de birouri, angajații nu au alternative în a-și satisface nevoile de socializare. Sănătatea lor mintală depinde de activitatea de birou. Angajatul remote va economisii timpul de deplasare la birouri și va avea posibilitate să-și  formeze cercuri de prieteni etc. Lipsa de inspirație a proprietarilor de spații de birouri este înfiorătoare. Soluția pentru problemele lor am indicat-o deja într-un articol precedent. Pentur a creaște atractivitatea spațiilor de birouri pentru companii ar trebui să existe legislație pentru compensarea costurilor telemuncitorilor. O lege de acest gen ar crea premisele pentru ca administratorii să evalueze alternativele pe baza unei relații cost-beneficiu.

Argumentele împotriva muncii remote sunt eronate

Angajații remote câștigă timp și controlul asupra vieții lor sociale. Aceștia ar putea să-și cultive pasiunile, să se înscrie în cluburi să își dezvolte o viață în afara biroului. În pandemie a fost dificil din cauza restricțiilor, dar pe termen mediu și lung ar putea schimba datele problemei. Angajații ar putea fi mai fericiți și mai echilibrați, iar dependența lor de locul de muncă ar scădea semnificativ. Traumele schimbării locului de muncă ar fi și ele mult reduse.

Un răspuns la “Argumentele împotriva muncii remote sunt eronate”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.